Nașterea planetelor, surprinsă într-o nouă fotografie spectaculoasă de la ESO

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O nouă fotografie spectaculoasă publicată de Observatorul European de Sud (ESO) oferă indicii despre cum s-ar putea forma planete atât de masive precum Jupiter.

Folosind Very Large Telescope (VLT) al ESO și Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), cercetătorii au detectat aglomerări mari de praf, în apropierea unei stele tinere, ce s-ar putea prăbuși pentru a crea planete gigantice.

• Activitățile care te ajută să îmbătrânești sănătos fără efort fizic
• Premieră mondială: rezervă uriașă de „apă reîmprospătată”, descoperită la 200 de metri sub fundul mării

„Această descoperire este cu adevărat captivantă, deoarece marchează prima detectare a unor aglomerări în jurul unei stele tinere, având potențialul de a da naștere unor planete gigantice”, a declarat Alice Zurlo, cercetătoare la Universidad Diego Portales, Chile, implicată în observații.

Lucrarea se bazează pe o imagine hipnotizantă obținută cu ajutorul instrumentului Spectro-Polarimetric High-contrast Exoplanet REsearch (SPHERE) de pe VLT al ESO, care prezintă detalii fascinante ale materialului din jurul stelei V960 Mon, anunță ESO.

„Prima detectare a unor aglomerări în jurul unei stele tinere”

Această stea tânără se află la peste 5.000 de ani-lumină depărtare, în constelația Monoceros, și a atras atenția astronomilor atunci când și-a intensificat brusc luminozitatea de peste douăzeci de ori în 2014.

Observațiile SPHERE efectuate la scurt timp după debutul acestei „explozii” de luminozitate au dezvăluit că materialul care orbitează în jurul lui V960 Mon se asamblează într-o serie de brațe spiralate complicate care se întind pe distanțe mai mari decât întregul Sistem Solar.

Această descoperire i-a motivat apoi pe astronomi să analizeze observațiile de arhivă ale aceluiași sistem realizate cu ALMA, la care ESO este partener.

Observațiile VLT sondează suprafața materialului prăfuit din jurul stelei, în timp ce ALMA poate privi mai adânc în structura sa.

„Cu ajutorul ALMA, a devenit evident că brațele spirale suferă o fragmentare, ceea ce duce la formarea de aglomerări cu mase asemănătoare cu cele ale planetelor”, spune Zurlo.

Cum s-ar putea forma planetele atât de masive precum Jupiter?

Astronomii cred că planetele gigantice se formează fie prin „acreție de nucleu”, atunci când granulele de praf se unesc, fie prin „instabilitate gravitațională”, atunci când fragmente mari de material din jurul unei stele se contractă și se prăbușesc. În timp ce cercetătorii au găsit anterior dovezi pentru primul dintre aceste scenarii, sprijinul pentru cel de-al doilea a fost slab.

„Nimeni nu a făcut vreodată o observație reală a instabilității gravitaționale care se produce la scară planetară – până acum”, spune Philipp Weber, cercetător la Universitatea din Santiago, Chile, care a condus studiul publicat în The Astrophysical Journal Letters.

Instrumentele ESO îi vor ajuta pe astronomi să dezvăluie mai multe detalii despre acest captivant sistem planetar în formare, iar Telescopul Extremely Large Telescope (ELT) al ESO va juca un rol cheie.

Aflat în prezent în construcție în deșertul Atacama din Chile, ELT va putea observa sistemul mai detaliat ca niciodată, colectând informații cruciale despre acesta.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Două planete care împart aceeași orbită, surprinse pentru prima dată

Un studiu crește de 100 de ori probabilitatea de a găsi apă pe alte planete

Clima planetei Marte s-a schimbat dramatic în urmă cu 400.000 de ani

Test de cultură generală. De ce strălucesc planetele?