O planetă asemănătoare Pământului s-ar ascunde undeva în Sistemul Solar

Părțile îndepărtate ale Sistemului Solar sunt un tărâm întunecat și îndepărtat, cu detalii care ne scapă. Atât de departe de lumina Soarelui, chiar și o planetă relativ mare ar putea scăpa cu ușurință de observația noastră. Totuși, o planetă asemănătoare Pământului s-ar putea ascunde acolo.

Obiectele trans-neptuniene (TNO) descoperite acolo, dincolo de orbita lui Neptun, prezintă unele comportamente de grupare ciudate care ar putea indica prezența unei lumi ascunse. Acest lucru i-a determinat pe oamenii de știință să propună ideea Planetei Nouă, o mare planetă terestră care pândește cu mult dincolo de raza de vizibilitate.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Acum, doi cercetători au venit cu o explicație alternativă: o planetă asemănătoare Pământului, situată mult mai aproape decât contestata Planetă Nouă, s-ar afla pe o orbită înclinată care ar putea explica comportamentele ciudate atribuite prezenței a ceva mai mare.

O planetă asemănătoare Pământului ar putea explica comportamentul obiectelor trans-neptuniene

Potrivit lui Patryk Sofia Lykawka, de la Universitatea Kindai (Japonia), și lui Takashi Ito, de la Observatorul Național Astronomic al Japoniei, această lume, înghețată și întunecată din cauza depărtării de Soare, nu ar avea mai mult de trei ori masa Pământului și nu ar fi mai departe de 500 de unități astronomice (AU) față de Soare.

„Prezicem existența unei planete asemănătoare Pământului și a mai multor obiecte trans-neptuniene pe orbite deosebite în Sistemul Solar exterior, care pot servi ca semnături verificabile observațional ale perturbațiilor presupusei planete”, scriu cercetătorii.

Cel mai îndepărtat obiect pe care l-am putut găsi în Sistemul Solar se afla la o distanță de 132 AU față de Soare atunci când l-am găsit. Pluto, pentru context, se află la o distanță medie de aproximativ 40 AU față de Soare, notează Science Alert.

Dar dincolo de Neptun (30 AU față de Soare) există o grămadă de roci înghețate și planete pitice, extinzându-se cât de departe putem vedea. Aceasta este centura Kuiper, iar obiectele pe care le conține sunt TNO.

Grupurile de TNO

În ultimii ani, cu telescoape și sondaje mai sensibile, am reușit să găsim mult mai multe TNO decât au fost identificate anterior, ceea ce le-a permis oamenilor de știință să înceapă să observe tipare.

Unul dintre aceste modele este gruparea. Unele grupuri de TNO se grupează și se mișcă împreună în grupuri pe orbite înclinate, ceea ce sugerează că au fost influențate gravitațional de ceva semnificativ mai mare decât obiectele mai mici pe care le-am putut observa până în prezent.

În 2016, astronomii de la Caltech Mike Brown și Konstantin Batygin au indicat o ipotetică Planetă Nouă drept „vinovată”. Se crede că această planetă are de aproximativ 6,3 ori masa Pământului, orbitând la o distanță mai mare de 460 de unități astronomice.

Dar cei doi nu au fost primii care au oferit o explicație. Lykawka și Tadashi Mukai, pe atunci de la Universitatea Kobe (Japonia), au observat gruparea de TNO și au propus o ipotetică planetă ascunsă în centura Kuiper în 2008.

O planetă asemănătoare Pământului s-ar putea afla dincolo de Centura Kuiper

Acum, cu o grămadă de date suplimentare despre ceea ce există acolo, Lykawka și Ito au revizuit ideea și au perfecționat-o. Ei au descoperit proprietățile unei planete ipotetice care ar putea explica câteva particularități ale Centurii Kuiper. Observațiile suplimentare ar putea determina dacă au dreptate.

„Am stabilit că o planetă asemănătoare Pământului situată pe o orbită îndepărtată și înclinată poate explica trei proprietăți fundamentale ale îndepărtatei Centuri Kuiper: o populație proeminentă de TNO cu orbite dincolo de influența gravitațională a lui Neptun, o populație semnificativă de obiecte cu înclinație mare și existența unor obiecte extreme cu orbite deosebite”, scriu ei.

Această planetă ar avea o masă cuprinsă între de 1,5 și 3 ori mai mare decât cea a Pământului, o orbită al cărei punct cel mai îndepărtat de Soare ar fi aflat între 250 și 500 AU, și o înclinare de 30 de grade față de planul Sistemului Solar.

Prezența sa ar putea explica obiectele cu înclinații mai mari de 45 de grade și orbitele unor obiecte precum planeta pitică Sedna, care are o orbită excepțional de ciudată și de alungită. Ar putea explica, de asemenea, proprietățile grupurilor de TNO care par legate de Neptun și care sunt adesea lăsate în afara unor astfel de studii.

O descoperire de mare importanță

Descoperirile celor doi oferă semnături testabile ale planetei lor ipotetice. Gravitația planetei ar împinge TNO-urile împreună în populații grupate dincolo de 150 de unități astronomice, pe care le-am putea găsi pe măsură ce tehnicile și instrumentele noastre se îmbunătățesc.

„Cunoașterea mai detaliată a structurii orbitale din îndepărtata Centură Kuiper poate dezvălui sau exclude existența oricărei planete ipotetice în sistemul solar exterior. Existența unei planete din centura Kuiper poate oferi, de asemenea, noi constrângeri asupra formării planetelor și a evoluției dinamice în regiunea trans-joviană”, scriu ei.

Cercetarea a fost publicată în The Astronomical Journal.

Vă recomandăm să citiți și:

Descoperirea unei exoplanete neobișnuite oferă noi indicii despre formarea planetelor

Telescopul James Webb a surprins imagini uimitoare cu Nebuloasa Inelului

O erupție solară gigantică a fost resimțită pe Pământ, Lună și Marte

Telescopul Euclid dezvăluie primele imagini cu „Universul întunecat”