Un sistem solar îndepărtat are o Centură Kuiper

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Sistemul din care face parte HD 141569A este unul trinar, alături de această stea gigantă albastră se mai află alte două stele pitice roşii, notează Science Alert. Observaţiile realizate începând cu anul 1999 legate de acest sistem solar sugerează că această stea are de trei ori masa Soarelui nostru şi că în jurul acesteia s-a format un disc ale cărui inele se află la distanţe de 220, respectiv 360 unităţi astronomice. Acestea inele sunt sunt formate din materialul pe care steaua nu l-a înghiţit în timpul formării sale şi care, de-a lungul timpului, a început să se adune dând naştere unor planete.

Distanţa dintre cele două discuri sugera că acolo se forma o planetă, aceasta fiind responsabilă de acapararea materialului din respectiva regiune. Sistemul noastru solar, aflat într-o fază mai avansată de evoluţie, prezintă şi el un astfel de disc de materie: Centura Kuiper, rămasă după formarea Soarelui şi a planetelor. Această centură se află la o distanţă de aproximativ 40 de unităţi astronomice, după orbitele lui Neptun şi Pluto.

Astronomii sunt de părere că discul din jurul stelei HD 141569A reprezintă o situaţie întermediară între materialul rămas după formarea unei stele şi o Centură Kuiper. Aceste formaţiuni hibird îi pot ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă modul în care se  formează planetele gigante gazoase, precum şi interacţiunea dintre nucleele planetare şi discurile iniţiale ale stelelor.

În cadrul unui studiu, condus de către astronomul Juan Sebastian Bruzzone, de la Universitatea West Ontario, oamenii de ştiinţă au vrut să afle cum ar evolua planetele atunci când la 44 de unităţi astronomice s-ar afla o centură de materie. Cu ajutorul acestor simulări, astronomii au putut identifica indicii ale formării unor noi planete, precum şi dovezi ale existenţei unui inel suplimentar.

„Având în vedere datele de imagistică de la alte telescoape cu contrast ridicat, discul HD 1415169A se formează din cel puţin trei şi, eventual, patru inele-cuiburi, cu structuri spiralate pe cele trei inele”, explică cercetătorii într-un articol.

Studiul a fost urcat pe serverul arXiv şi urmează să fie publicat în The Astronomical Journal.

Citeşte şi: