De ce nu poți opri strănutul și nici nu ar trebui să o faci?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Dacă ai răcit, probabil că strănuți foarte mult. Iată de ce nu poți opri strănutul și nici nu ar trebui să o faci!

Strănutul este universal, dar și destul de unic pentru fiecare dintre noi. Este o acțiune reflexă de protecție în afara controlului nostru conștient, pentru a elimina substanțele iritante din interiorul nasului.

• De ce creierul continuă să se gândească la oameni pe care nu i-ai mai văzut de…
• Oamenii care nu simt durerea. Boala rară care i-a ajutat pe cercetători să înțeleagă suferința

Presiunea din căile respiratorii în timpul strănutului este de peste 30 de ori mai mare decât respirația grea din timpul exercițiilor fizice. Estimările cu privire la viteza de deplasare a strănutului variază de la 5 metri pe secundă la mai mult de 150 de kilometri pe oră, potrivit Science Alert.

Este adevărat că nu poți opri strănutul?

Uneori poți opri strănutul ținându-ți nasul sau apăsând dedesubt. Acest lucru este legat de teoria de control al durerii și de ideea că poți schimba răspunsurile neuronale cu stimulare externă. Dar având în vedere viteza strănutului, s-ar putea să nu fie o idee bună să-l oprești după ce a început.

De ce nu poți opri strănutul? Un strănut este inițiat atunci când nervii senzoriali din nasul nostru sunt stimulați de un iritant precum alergenii, virusurile, bacteriile sau un lichid. Nervii senzoriali transportă apoi această informație iritantă către creier.

Atunci când o cantitate limită de semnale iritante ajunge la creier, se declanșează reflexul strănutului. Un strănut implică mai întâi o inspirație profundă și o creștere a presiunii în interiorul căilor respiratorii. Acestea sunt apoi urmate de contracția diafragmei și a mușchilor coastelor, închiderea reflexă a ochilor și o expirație puternică. Acestea sunt fazele „hap” și „ciu” ale strănutului.

La expirarea unui strănut, limba este ridicată până la cerul gurii. Aceasta închide partea din spate a gurii, astfel încât aerul să fie forțat în mare parte prin nas. Aerul expulzat prin nas elimină substanțele iritante care au cauzat strănutul. Sunetul „ciu” al strănutului este atingerea reflexă a limbii pe cerul gurii.

Nervii responsabili de strănut

Nervii trigemen sunt cei mai mari dintre cele 12 perechi de nervi cranieni și cei mai mari nervi senzitivi din organism. Nervii trigemen stâng și drept transportă informații senzoriale de la față la creier. Acestea includ informații senzoriale de atingere, durere și iritare din pielea feței și din interiorul nasului și al gurii. În interiorul fiecărui nerv trigemen se află mii de ramuri nervoase individuale care poartă fiecare un anumit tip de informații senzoriale.

Nervii senzoriali ajung la creier prin măduva spinării. Nervii senzoriali care transportă semnale de durere și iritare sunt înguști, iar cei care transportă informații despre atingere sunt mai largi și mai rapizi. În măduva spinării, acești nervi comunică între ei prin interneuroni înainte de a-și trimite mesajul către creier. Interneuronii sunt „porțile” teoriei de control al durerii.

Un nerv care poartă un semnal de durere îi spune interneuronului să „deschidă poarta” pentru ca semnalul de durere să ajungă la creier. Dar nervii mai mari care transportă informații tactile pot „închide poarta” și blochează mesajele de durere care ajung la creier. Acesta este motivul pentru care frecarea unei zone rănite poate reduce senzația de durere.

Un studiu a arătat că stimularea nervilor trigemen prin mișcarea maxilarului reduce durerea dentară. Putem observa acest lucru atunci când bebelușii mușcă instinctiv lucruri sau se trag de ureche atunci când le cresc dinții. Aceste acțiuni pot stimula nervii trigemen de atingere și pot reduce semnalele de durere prin intermediul mecanismului porții de control.

Nu poți opri strănutul și nici nu ar trebui!

Există multe sugestii despre cum să oprești un strănut. Acestea includ trasul de ureche, punerea limbii pe cerul gurii sau în spatele dinților, atingerea nasului sau chiar băgarea degetului în nas. Toate acestea stimulează nervii de atingere trigemen cu scopul de a le spune interneuronilor să „închidă poarta”. Acest lucru poate bloca semnalele iritante din a ajunge la creier ca să declanșeze un strănut.

Dar ce se întâmplă dacă un iritant din nas a declanșat un răspuns de strănut, însă te afli undeva unde fi considerat nepotrivit să strănuți. Ar trebui să îl oprești?

Închiderea gurii sau a nasului în timpul strănutului crește presiunea în căile respiratorii de cinci până la 20 de ori mai mult decât un strănut normal. Fără scăpare, această presiune trebuie transmisă în altă parte și asta îți poate afecta ochii, urechile sau vasele de sânge. Deși riscul este scăzut, au fost raportate anevrisme cerebrale, ruptură a gâtului și plămâni colapsați.

Așa că cel mai bine este să încerci să previi reflexul strănutului tratând alergiile sau abordând iritanții. În caz contrar, îmbrățișează-ți stilul personal de strănut și strănută într-un șervețel.

Vă recomandăm să citiți și:

O doză zilnică de ceai negru ne-ar putea salva de diabet

A fost creat mușchiul artificial pentru studiul distrofiei musculare Duchenne

Test de cultură generală. Care este pulsul normal?

Descoperire majoră în studiul bolii Alzheimer! Un tratament a redus nivelurile de amiloide