Test de cultură generală. Cum se numește cea mai mare parte din creierul uman?

Această parte este formată din emisfere cerebrale și reprezintă două treimi din greutatea totală a creierului. Cum se numește cea mai mare parte din creierul uman?

Cum se numește cea mai mare parte din creierul uman? Telencefalul este cea mai mare și cea mai superioară porțiune a creierului. Acesta este format din emisfere cerebrale și reprezintă două treimi din greutatea totală a creierului. O emisferă, de obicei cea stângă, este dominantă din punct de vedere funcțional, controlând limbajul și vorbirea. Cealaltă emisferă interpretează informațiile vizuale și spațiale.

• Praful stelar nu a ajuns în Sistemul Solar așa cum se credea până acum
• Cum arată viitorul, potrivit TIME: invențiile care au definit anul 2025

Emisferele cerebrale constau dintr-un nucleu interior de fibre nervoase mielinizate, substanță albă și un cortex exterior de substanță cenușie. Cortexul cerebral este responsabil pentru integrarea impulsurilor senzoriale, direcționarea activității motorii și controlul funcțiilor intelectuale superioare.

Care este cea mai mare parte din creierul uman?

Cortexul uman are câțiva centimetri grosime și are o suprafață de aproximativ 2.000 cm pătrați, în mare parte din cauza unei serii elaborate de circumvoluțiuni; se crede că dezvoltarea extinsă a acestui cortex la oameni distinge creierul uman de cel al altor animale.

Fibrele nervoase din substanța albă conectează în primul rând zonele funcționale ale cortexului cerebral. Substanța cenușie a cortexului cerebral este de obicei împărțită în patru lobi, definiți aproximativ de pliuri de suprafață majore. Lobul frontal conține centrii de control pentru activitatea motrică și vorbire, parietalul pentru simțurile somatice (atingerea și poziția), temporalul pentru recepția auditivă și memorie, iar occipitalul pentru recepția vizuală. Uneori, lobul limbic, implicat în miros, gust și emoții, este considerat a fi un al cincilea lob, conform Britannica.

Care sunt regiunile creierului?

Numeroase șanțuri profunde din cortexul cerebral, numite fisuri cerebrale, își au originea în plierea extinsă a suprafeței creierului. Principalele fisuri cerebrale sunt fisura laterală, sau fisura lui Sylvius, dintre lobii frontal și temporal; fisura centrală, sau fisura lui Rolando, între lobii frontal și parietal, care separă regiunile motorii principale și senzoriale ale creierului; fisura calcarină de pe lobul occipital, care conține cortexul vizual; fisura parieto-occipitală, care separă lobii parietal și occipital; fisura transversală, care desparte telencefalul de cerebel; și fisura longitudinală, care împarte creierul în două emisfere.

O bandă groasă de substanță albă care leagă cele două emisfere, numită corpul calos, permite integrarea semnalelor senzoriale și a răspunsurilor funcționale din ambele părți ale corpului. Alte structuri cerebrale includ hipotalamusul, care controlează metabolismul și menține homeostazia, și talamusul, un centru principal de releu senzorial. Aceste structuri înconjoară spații (ventriculi) pline cu lichid cefalorahidian, care ajută la furnizarea de nutrienți pentru celulele creierului și îi oferă acestuia un suport mecanic care absoarbe șocurile.

Vă recomandăm să citiți și:

A fost creat mușchiul artificial pentru studiul distrofiei musculare Duchenne

Test de cultură generală. Care este pulsul normal?

Descoperire majoră în studiul bolii Alzheimer! Un tratament a redus nivelurile de amiloide

O parte importantă a corpului nostru trăiește mult timp după ce noi murim