Grădina Zoologică Înghețată, locul în care se află peste 11.000 de eprubete care ar putea salva lumea

Cu o vechime de aproape 50 de ani, Grădina Zoologică Înghețată din San Diego, SUA deține cel mai vechi, cel mai mare și cel mai divers depozit de culturi de celule vii din lume.

Aici există peste 11.000 de eșantioane care reprezintă 1.300 de specii și subspecii diferite, inclusiv trei specii dispărute și altele care sunt foarte aproape de dispariție.

• Oamenii de știință au dezvăluit harta ascunsă a modului în care gândește creierul uman
• Cum și cât ne putem schimba personalitatea?

În prezent, Grădina Zoologică Înghețată este operată de o echipă formată numai din patru femei, care supraveghează o colecție vastă de fiole marcate manual cu etichete precum „girafă”, „rinocer” și „tatu” – toate sunt depozitate în rezervoare circulare masive umplute cu azot lichid. Într-o lume care suferă de o criză a climei și a biodiversității, păstrarea speciilor la gheață oferă rază de speranță în ceea ce privește viitorul.

Fauna lumii în eprubete, rază de speranță pentru viitor

Munca depusă aici a avut întotdeauna un sens, dar o criză de extincție accelerată a pus o presiune tot mai mare asupra echipei. Este o cursă contra cronometru pentru a plasa eșantioane în Grădina Zoologică Înghețată, înainte ca acestea să dispară din lumea din afara laboratorului. Femeile care lucrează aici consideră că este de datoria lor să țină viitorul în loc. Munca lor poate fi minuțioasă – de exemplu, eșantioanele de la păsări, mamifere, amfibieni și pești necesită procese diferite.

Grădina Zoologică Înghețată a fost fondată în 1972 de către un patolog germano-american pe nume Kurt Benirschke, care a început o colecție de mostre de piele de animale în laboratorul său de la Universitatea California din San Diego. Câțiva ani mai târziu, el a mutat-o la grădina zoologică din San Diego, potrivit The Guardian.

La acea vreme, nu exista nicio tehnologie pentru a o utiliza dincolo de cercetarea de bază a cromozomilor, dar Benirschke îl cita adesea pe istoricul american Daniel Boorstin: „Trebuie să colectezi lucruri pentru motive pe care încă nu le înțelegi”.

Nicio specie nu este exact la fel, iar unele grupuri sunt mai dificil de conservat decât altele. Grădina Zoologică Înghețată a început cu mamifere, apoi s-a extins la criogenarea păsărilor, reptilelor și amfibienilor. Rata de succes cu mamiferele este de aproape 99%. Rafturile din rezervoarele cu azot conțin câte 100 de fiole, iar fiecare fiolă conține între 1 și 3 milioane de celule vii. Aceste celule – o girafă, un lemur sau ceva mai periclitat, cum ar fi o vaquita – conțin posibile soluții pentru o serie de probleme existente și viitoare.

Cum pot fi folosite celulele criogenate?

În cele din urmă, celulele ar putea fi folosite pentru a readuce la viață specii complet dispărute, dar nu acesta este obiectivul principal. În schimb, materialul este utilizat în general pentru a salva speciile existente care se află în dificultate. În 2020, Grădina Zoologică Înghețată a folosit ADN criogenat pentru a clona un dihor cu picioare negre, prima specie pe cale de dispariție din Statele Unite care a fost clonată. Anul trecut, celulele congelate în urmă cu 42 de ani au fost folosite pentru a clona doi cai sălbatici Przewalski, aflați pe cale de dispariție, readucând în populația vie o diversitate genetică valoroasă care o va face mai rezistentă la noi boli sau amenințări de mediu.

Activitatea pe care o desfășoară Grădina Zoologică Înghețată din San Diego face parte dintr-o mișcare globală de criogenare (de la animale la semințe). În prezent, există aproximativ 12 astfel de spații de criogenare în întreaga lume, majoritatea situate în America de Nord și Europa.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un miliardar vrea să fie criogenizat după ce moare „pentru orice eventualitate”

Mai mult de 140 de oameni criogenizați și îngropați într-un deșert așteaptă să fie readuși la viață

„Seifurile Apocalipsei” care păstrează semințe, amintiri sau bacterii pentru viitorul omenirii

Marele regret al lui Bill Gates: „Nu așteptați cât am așteptat eu!”