„Seifurile Apocalipsei” care păstrează semințe, amintiri sau bacterii pentru viitorul omenirii

În întreaga lume, structuri de înaltă securitate sunt construite pentru a păstra tot ce are omul mai drag și tot ce ne-ar putea fi de mare ajutor pentru a supraviețui oricărui scenariu extrem .

La Millennium Seed Bank din Wakehurst, Sussex, labirintul de coridoare și de beton armat sporește austeritatea specifică anului 1984 a decorului. Seifurile Apocalipsei sunt gândite pentru a rezista la cea mai gravă situație pe care ne-o putem imagina – fie că este cauzată de bombe, radiații, inundații sau boli.

• A fost descoperită o mutație genetică rară, nemaivăzută până acum la oameni
• Galileo Galilei, omul care a schimbat cursul istoriei. „Și totuși, se mișcă!”

Înăuntru, se dezvăluie o cămară căptușită cu rânduri și rânduri de borcane de sticlă sigilate, pline de semințe. Aceasta este cea mai mare bancă de semințe din lume – aproape 2,5 miliarde de semințe sunt conservate aici, pregătite pentru a fi folosite în sute, dacă nu chiar mii de ani de acum încolo. Majoritatea semințelor sunt congelate în seifurile Apocalipsei, deși un număr mai mic sunt criogenate și depozitate în cuve de azot lichid la -180C.

Semințele din borcane, păstrate cu un nivel maxim de securitate

Dr. Elinor Breman, cercetător principal, ridică mai multe borcane, dar nu poate spune ce semințe se află înăuntru – un sistem de coduri de bare este folosit pentru a le descifra – este vorba aici de un alt nivel de securitate. În total, această instalație este o rezervă pentru aproape 40.000 de specii de plante sălbatice din întreaga lume, inclusiv aproape toată flora nativă din Marea Britanie.

Construită în anul 2000, această bancă de semințe este una dintre cele 1.700 prezente în întreaga lume, cunoscute și sub numele de „Seifurile Apocalipsei”: instalații menite să protejeze omenirea în cazul prăbușirii civilizației. Nu este vorba doar de semințe – cercetătorii conservă orice, de la ADN, la date – și chiar fecale. În cazul în care totul ar merge prost, aceste Arce ale lui Noe ar putea oferi planurile de recuperare, notează The Guardian.

După cum spune Breman, Banca de Semințe a Mileniului este o „poliță de asigurare împotriva extincției”, ajutând la conservarea biodiversității planetei, aflată în declin rapid. Iar perspectivele sunt sumbre: două din cinci specii de plante sunt pe cale de dispariție, potrivit unui raport al Grădinii Botanice Regale din Kew, care coordonează și acest proiect. Principalele cauze sunt, invariabil, practicile umane – agricultura industrială, despăduririle, poluarea, schimbările climatice și așa mai departe. Cu toate acestea, oamenii depind de plante pentru hrană, medicamente, îmbrăcăminte, materiale de construcție și, la propriu, pentru oxigenul pe care îl respirăm.

„Banca, o poliță de asigurare împotriva extincției”

„Ai putea privi acest lucru ca pe un lucru altruist, dar este vorba, de fapt, și de supraviețuire. Avem nevoie de aceste plante pentru a supraviețui”, adaugă Breman.

Seifurile Apocalipsei au început în anii 1920, atunci când botanistul rus Nikolai Vavilov a înființat unul în actualul Sankt Petersburg. Acesta există și astăzi, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai mulți oameni de știință ar fi murit de foame, în loc să mănânce colecția în timpul asediului de 28 de luni al Leningradului, protejând-o de cetățenii înfometați și de trupele germane care invadau orașul. Cele mai multe seifuri acționează ca băncile financiare obișnuite – faceți un depozit, care este depozitat în siguranță, iar apoi îl puteți retrage atunci când aveți nevoie.

Cu toate acestea, în timp ce denumirea de „Apocalipsă” evocă imagini ale evenimentelor de sfârșit de lume, multe bănci sunt deja folosite, în scopuri de cercetare sau pentru a face față unor catastrofe mai localizate, cum ar fi războaiele sau dezastrele naturale. De exemplu, Millennium Seed Bank (Banca de semințe a mileniului) își folosește colecția pentru a reface pajiștile de cretă din South Downs de mai bine de un deceniu, având și alte proiecte în Madagascar, Indonezia și Mexic. Între timp, semințele din institutul lui Vavilov au fost folosite pentru a reface culturile din Uniunea Sovietică după război.

Cum se păstrează „memoria mondială”?

În munții înghețați din Svalbard, un arhipelag izolat între Norvegia și Polul Nord, se află un alt seif al Apocalipsei, acesta încercând să păstreze datele lumii. Inaugurată în 2017, Arhiva Mondială Arctică stochează date pe role fizice de film, deținute de compania norvegiană Piql, la aproximativ 300 de metri în interiorul unei mine dezafectate. Seiful, spune fondatorul Rune Bjerkestrand, urmărește să „ajute la conservarea memoriei mondiale, a informațiilor de neînlocuit în beneficiul generațiilor viitoare”.

Într-o epocă a atacurilor cibernetice și a dezinformării, acesta este preocupat, de asemenea, de „a se asigura că acest lucru se face într-un mod în care informațiile și datele nu pot fi manipulate, nu pot fi editate sau schimbate în funcție de ideile oricărei persoane sau organizații”.

La fel ca la Banca de Semințe a Mileniului, securitatea este de o importanță capitală. Instalația este dotată cu alarmă și are supraveghere video. Urșii polari, spune Bjerkestrand, acționează ca paznici.

Atât de ideală pentru conservare, încât găzduiește o altă bancă

„Râdeți, dar acum câțiva ani un olandez a fost luat de un urs polar la doar câteva sute de metri de intrarea în seif”, a spus Bjerkestrand. Terenul se pretează în mod natural la conservarea peliculei fotosensibile: bolțile sunt uscate, întunecate și, datorită permafrostului din jur – sol înghețat permanent – extrem de reci.

Această insulă este atât de ideală pentru conservare, încât găzduiește o altă bancă, Global Seed Vault. Deschisă în 2008 de Guvernul norvegian, aceasta este, în esență, echivalentul agricol al Băncii de Semințe a Mileniului. Cu peste 1 milion de soiuri de semințe, inclusiv orez, grâu și fasole, este o facilitate de rezervă pentru culturile vitale pentru producția de alimente și este folosită ca depozit secundar pentru depozitarea pe termen lung de către alte bănci de semințe la nivel internațional. La fel ca și Banca de Semințe a Mileniului, importanța sa este deja dovedită: în 2015, cercetătorii de la o bancă de semințe din Siria au devenit primii care au făcut un depozit pentru a-și putea reface colecțiile din Maroc și Liban, după războiul civil.

De ce trebuie conservați microbii?

Atunci când vine vorba de planificarea unui seif, intră în joc multe considerente. Trebuie să fie o instalație sigură, într-un loc cât mai stabil din punct de vedere geopolitic (Svalbard, de exemplu, este demilitarizat).

„Lumea devine foarte complicată”, după cum spune Maria Gloria Dominguez-Bello, președinta Microbiota Vault, punctul ei de vedere fiind evidențiat de tragediile războaielor recente din Orientul Mijlociu și Ucraina.

Proiectul lui Dominguez-Bello, aflat încă în fază incipientă, urmărește să conserve biodiversitatea microbiană, inclusiv bacteriile, ciupercile și virușii. În timp ce unii microbi sunt agenți patogeni, alții sunt benefici pentru sănătatea umană, ajutând la digestie și la prevenirea bolilor, iar Microbiota Vault va încerca să îi păstreze pe aceștia prin criogenarea excrementelor umane.

„Microbiomii [ansamblul tuturor microbilor care trăiesc în corpul nostru, n.r.] sunt, pentru fiecare dintre speciile de pe această planetă, vitale. Practicile umane, cum ar fi utilizarea excesivă a antibioticelor, amenință acest echilibru”, spune Dominguez-Bello.

Fiecare sămânță din seifurile Apocalipsei poate schimba lumea

Printre locurile potențiale menționate până acum se numără unele vechi buncăre militare din Alpii elvețieni sau undeva în Norvegia. Dar costurile, ca și în cazul altor seifuri, reprezintă o barieră. Dominguez-Bello estimează că ar fi nevoie de „sute de milioane de euro” pentru ca seiful său să devină realitate.

„Avem nevoie de bani mulți pentru ca proiectul să se autosusțină. Din nou, este un lucru greu în lumea actuală”, recunoaște ea.

Nevoia de bănci de semințe poate părea sumbră, însă oamenii de știință le văd ca pe niște faruri călăuzitoare și motive de speranță, pentru că, spun ei, fiecare sămânță care este depozitată aici are potențialul de a ajuta la schimbarea lumii.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Soarele își va atinge maximul în 2025. Cât de posibilă este „Apocalipsa Internetului”?

Un aisberg uriaș, blocat timp de 20 de ani lângă „Ghețarul Apocalipsei”, s-a pus în mișcare

Ce au observat cercetătorii după ce au trimis un robot sub Ghețarul Apocalipsei?

„Ceasul Apocalipsei” a fost fixat la 90 de secunde de momentul unui dezastru