Genele ar putea să ne influențeze comportamentul mai mult decât credeam

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ca specie, oamenilor le place să creadă că dețin controlul deplin asupra deciziilor și comportamentului. Însă, forțe aflate dincolo de controlul nostru conștient influențează modul în care gândim și ne comportăm: genele noastre.

Încă din anii 1950, oamenii de știință au studiat influențele pe care genele le au asupra sănătății umane.

Acest lucru a determinat cadrele medicale, cercetătorii și factorii de decizie să susțină utilizarea medicinei de precizie pentru a personaliza diagnosticul și tratamentul bolilor, ducând la îmbunătățiri mai rapide ale bunăstării pacienților. Dar influența genelor asupra psihologiei a fost trecută cu vederea.

Noile cercetări abordează modul în care genele influențează psihologia și comportamentul uman. Iată câteva moduri specifice în care psihologii pot utiliza teoria conflictului genetic pentru a înțelege mai bine comportamentul uman – și, eventual, pentru a avansa în tratamentul problemelor psihologice.

Teoria conflictului genetic propune că, deși genele noastre se amestecă pentru a ne face ceea ce suntem, ele păstrează markeri care indică dacă provin de la mama sau de la tata. Acești markeri fac ca genele să coopereze sau să lupte între ele pe măsură ce creștem și ne dezvoltăm.

Influența genelor asupra psihologiei a fost trecută cu vederea

Cercetarea în domeniul conflictelor genetice se concentrează în primul rând asupra sarcinii, deoarece aceasta este una dintre puținele perioade din dezvoltarea umană în care influența diferitelor seturi de gene poate fi observată în mod clar la un individ.

De obicei, genele materne și paterne au strategii ideale diferite pentru creștere și dezvoltare. În timp ce genele de la mamă și de la tată găsesc în cele din urmă modalități de cooperare care duc la o creștere și o dezvoltare normală, aceste gene au avantajul de a determina dezvoltarea fătului să fie puțin mai în conformitate cu ceea ce este optim pentru părintele de la care provin.

Genele de la mamă încearcă să mențină mama sănătoasă și cu suficiente resurse rămase pentru o altă sarcină, în timp ce genele de la tată profită de faptul că fătul ia toate resursele mamei pentru el.

Cu toate acestea, atunci când genele nu reușesc să ajungă la un compromis, acest lucru poate duce la rezultate nedorite, cum ar fi deficiențe fizice și mentale pentru copil sau chiar avort spontan.

Unii oameni de știință teoretizează că genele acționează în propriul lor interes. Deși conflictul genetic este un eveniment normal, influența sa a fost în mare parte neglijată în psihologie. Un motiv este acela că cercetătorii presupun că, de fapt, cooperarea genetică este necesară pentru sănătatea și bunăstarea individului.

Niciun tratament pe termen lung nu este disponibil pentru ambele afecțiuni

Un alt motiv este acela că majoritatea trăsăturilor umane sunt controlate de mai multe gene. Natura complexă a psihologiei și comportamentului face dificilă identificarea influenței unice a unei singure gene, cu atât mai puțin a părintelui din care provine.

Sindroamele Prader-Willi și Angelman
Atunci când cercetătorii studiază conflictul genetic, se concentrează de obicei pe legătura acestuia cu boala, documentând în mod neintenționat influența conflictului genetic asupra psihologiei.

Mai exact, cercetătorii au studiat modul în care cazurile extreme de conflict genetic – cum ar fi atunci când influența unui set de gene parentale este complet exprimată, în timp ce celălalt set este complet redus la tăcere – sunt asociate cu modificări ale comportamentului prin studierea persoanelor care suferă de sindromul Prader-Willi și sindromul Angelman.

Sindroamele Prader-Willi și Angelman sunt tulburări genetice rare care afectează aproximativ 1 din 10.000 până la 30.000 și, respectiv, 1 din 12.000 până la 20.000 de persoane din întreaga lume. În prezent, nu există niciun tratament pe termen lung disponibil pentru ambele afecțiuni.

Tulburări genetice rare

Aceste sindroame apar la pacienții cărora le lipsește o copie a unei gene de pe cromozomul 15 care este necesară pentru creșterea și dezvoltarea echilibrată. O persoană care moștenește doar versiunea genei de la tatăl său va dezvolta sindromul Angelman, în timp ce o persoană care are doar versiunea genei de la mama sa va dezvolta sindromul Prader-Willi.

Caracteristicile fizice ale sindromului Angelman includ întârzieri majore de dezvoltare, dizabilități intelectuale, dificultăți de mișcare, dificultăți de alimentație și zâmbet excesiv, scrie ScienceAlert.

Caracteristicile fizice ale sindromului Prader-Willi includ scăderea tonusului muscular, dificultăți de hrănire, deficiențe hormonale, statură mică și supraalimentare extremă în copilărie.

Deoarece majoritatea oamenilor de știință nu iau în considerare influența conflictului genetic asupra comportamentului uman, o mare parte din aceste cercetări sunt încă teoretice. Cercetătorii au trebuit să găsească similitudini între discipline pentru a vedea cum procesul biologic al conflictului genetic influențează procesele psihologice.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Oamenii de știință deturnează genele cancerului pentru a sabota tumorile

Cercetătorii folosesc genele organismului pentru a trata afecțiuni rare ale pielii

De ce sunt grăsuți labradorii? De vină ar fi chiar genele!

Cercetătorii au identificat genele care influențează direct ceea ce mâncăm