Misterul planetei pitice Ceres ar putea fi rezolvat, datorită unei nave spațiale ieșite din uz

Oamenii de știință au folosit datele de la nava spațială Dawn de la NASA, scoasă din uz, pentru a rezolva misterul legat de originea ciudatei planete pitice Ceres.

Ceres se află în prezent în centura principală de asteroizi dintre Marte și Jupiter, iar majoritatea teoriilor privind crearea sa sugerează că s-a născut tot acolo. Totuși, această planetă pitică are unele caracteristici ciudate care o deosebesc de alte obiecte din centura principală de asteroizi.

• Un rezervor uriaș de aur din nucleul Pământului se scurge spre suprafață
• Lumina călătorește prin Univers fără a pierde energie. Dar cum?

Acest lucru i-a determinat pe unii oameni de știință să speculeze că planeta pitică cu o lățime 960 de kilometri ar fi putut proveni de la marginea exterioară a Sistemului Solar și ar fi migrat spre interior.

Nu numai că Ceres este cel mai mare corp din centura principală de asteroizi, dar pare să aibă și o geologie mai complexă decât colegii săi ocupanți. O enigmă deosebită este prezența amoniacului înghețat pe Ceres, pe care nava spațială Dawn l-a descoperit atunci când a studiat planeta pitică între 2015 și 2018.

Amoniacul este considerat a fi stabil doar în Sistemul Solar exterior, departe de soare și de radiațiile care îl fac să se evapore. Prin urmare, prezența sa a sugerat că Ceres s-ar fi putut forma departe de actualul său domiciliu.

Acum, datele colectate de la unul dintre cele mai vechi cratere de impact de pe Ceres, craterul Consus, lat de 64 km, ar putea desființa teoria migrației și ar putea arăta că planeta pitică s-a format într-adevăr în centura principală de asteroizi, scrie Space.

Ceres se află în centura principală de asteroizi dintre Marte și Jupiter

„La 450 de milioane de ani, craterul Consus nu este deosebit de vechi după standardele geologice, dar este una dintre cele mai vechi structuri supraviețuitoare de pe Ceres”, a declarat Ranjan Sarkar, cercetător la Institutul Max-Planck și membru al echipei. „Datorită excavației sale profunde, ne oferă acces la procesele care au avut loc în interiorul lui Ceres de-a lungul mai multor miliarde de ani – fiind astfel un fel de fereastră către trecutul planetei pitice.”

Ceres este un corp criovolcanic cu vulcani care nu scuipă lavă fierbinte, ci nămol glacial. Acest vulcanism înghețat a condus evoluția planetei pitice de-a lungul a miliarde de ani și ar putea avea loc și în prezent.

Studiul craterului Conus, unul dintre cele mai mici cratere de impact ale lui Ceres, situat în emisfera sudică a planetei pitice, a scos la iveală rămășițe ale unei saramuri care s-a ridicat la suprafața planetei pitice din interiorul acesteia, mai precis din stratul lichid dintre manta și crustă, de-a lungul a miliarde de ani.

În timp ce majoritatea depozitelor găsite în craterele de impact împrăștiate ale lui Ceres prezintă depozite de sare de culoare deschisă, albicioase, materialul din punctele izolate ale craterului Conus are o nuanță mai gălbuie. Acest material pare a fi bogat în amoniu, un tip de amoniac cu un ion de hidrogen în plus.

Planeta ar fi putut proveni de la marginea exterioară a Sistemului Solar

Oamenii de știință au considerat anterior că procesul necesar pentru crearea amoniului nu ar fi funcționat atât de aproape de Soare precum centura principală de asteroizi, deoarece acesta se evaporă prea repede. Aceste noi descoperiri sunt primele care fac legătura între amoniu și saramura din interiorul lui Ceres, susținând ideea că Ceres este un asteroid originar din centura de asteroizi.

Pentru a ajunge la concluziile lor, echipa a presupus că elementele constitutive ale amoniului făceau parte din materialul care a format inițial Ceres. Deoarece nu s-ar fi combinat cu alte materiale din mantaua planetei pitice, un strat gros de amoniu s-ar fi acumulat în saramura dintre manta și suprafața sau crusta planetei pitice. Această pătură de amoniu s-ar fi întins pe întreaga suprafață a planetei Ceres.

De-a lungul miliardelor de ani, criovolcanii lui Ceres ar fi adus această saramură și conținutul său de amoniu în crustă, unde s-ar fi infiltrat în structuri cristaline stratificate numite filosilicați.

În afara craterului Consus, în craterele adânci ale planetei Ceres se găsesc pete vizibile din materialul galben-strălucitor investigat de echipă. Acest lucru sugerează că, de fapt, concentrațiile de amoniu sunt mai mari în adâncul nucleului planetei pitice.

Cercetătorii consideră că petele din acest material gălbui bogat în amoniu de la est de craterul Consus au fost expuse în urma coliziunii unui asteroid în urmă cu aproximativ 280 de milioane de ani.

Cercetarea echipei este publicată în Journal of Geophysical Research: Planets.

Vă recomandăm să mai citiți și:

WASP-76b, planeta infernală cu „vânturi de fier” și temperaturi de 2.000 de grade Celsius

Au trecut 48 de ani de la amartizare, momentul în care omenirea a luat contact cu Planeta Roşie

Planeta Marte ar fi fost lovită de meteoroizi mai des decât se credea până acum

Planeta din Sistemul Solar care ar putea avea kilometri întregi de diamante sub suprafață