Un fenomen întâlnit pe aproape toate continentele Pământului ar putea exista și la polii Soarelui

Polii Soarelui ar putea avea vârtejuri similare cu cele de pe Pământ, dar alimentate de o sursă foarte diferită, potrivit unui nou studiu.

Observațiile actuale ale Soarelui sunt limitate la o vedere frontală, ceea ce împiedică analiza directă a ceea ce se întâmplă la polii Soarelui. Totuși, cercetătorii de la Centrul Național pentru Cercetare Atmosferică (NCAR) din cadrul Fundației Naționale pentru Știință a SUA (NSF) au simulat vârtejurile polare solare folosind modele pe computer, sugerând că acestea sunt generate de câmpuri magnetice puternice (spre deosebire de tornadele terestre, alimentate de diferențele de temperatură din atmosferă).

• Universul invizibil dezvăluie noi indicii despre materia întunecată
• De ce ni se pare că luna decembrie „vine mai devreme” în fiecare an?

„Nimeni nu poate spune cu certitudine ce se întâmplă la polii solari. Dar această nouă cercetare ne oferă o imagine interesantă asupra a ceea ce ne-am putea aștepta să găsim atunci când vom putea, pentru prima dată, să observăm polii solari”, a declarat Mausumi Dikpati, autoarea principală a studiului, de la NCAR.

Ce se întâmplă la polii Soarelui?

Vârtejuri polare au fost observate și pe alte planete, și chiar pe unii sateliți naturali din sistemul nostru solar. Aceste forțe rotative se dezvoltă în fluidele care înconjoară un corp în rotație datorită efectului Coriolis. Totuși, în timp ce planetele și lunile au atmosfere, „fluidul” Soarelui este de natură magnetică. Astfel, aceste vârtejuri solare pot fi considerate a fi niște „tornade magnetice” pe steaua noastră.

Un fenomen numit „alergarea către poli” ar putea explica comportamentul acestor vârtejuri solare. Potrivit modelelor pe computer ale echipei, vârtejurile polare se formează în jurul latitudinii de 55 de grade și se deplasează spre poli. Câmpul magnetic de la poli și inelul de vârtejuri au polaritate opusă. Astfel, în timpul maximului solar, perioada cea mai activă din ciclul solar de 11 ani, când vârtejurile ajung la poli, are loc o inversare, ceea ce înseamnă că câmpul magnetic de la poli este înlocuit cu unul de polaritate opusă.

„Aceste simulări oferă o piesă lipsă din puzzle-ul modului în care câmpul magnetic al Soarelui se comportă în apropierea polilor și ar putea răspunde la unele întrebări fundamentale despre ciclurile solare. De exemplu, mulți oameni de știință au folosit în trecut intensitatea câmpului magnetic care ‘aleargă către poli’ drept indicator pentru cât de puternic va fi următorul ciclu solar”, au spus cercetătorii.

Momentul ideal de observare a vârtejurilor magnetice solare

Sunt necesare observații directe pentru a confirma simulările pe computer ale vârtejurilor solare. Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru este necesar un moment ideal, deoarece vârtejurile polare pot fi observate doar în afara maximului solar, care se desfășoară în prezent, notează Space.com.

„Ai putea lansa o misiune solară și aceasta ar putea ajunge să observe polii la un moment complet nepotrivit”, a spus Scott McIntosh, coautor al studiului, subliniind că o misiune proiectată pentru a observa polii Soarelui din mai multe puncte de vedere simultane ar oferi o perspectivă valoroasă asupra formării și evoluției vârtejurilor solare.

Rezultatele studiului au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au detectat raze gamma record în „inima” Căii Lactee

Cinci „monștri cosmici” observați cu Telescopul Webb pun sub semnul întrebării tot ce știu astrofizicienii

Test de cultură generală. Câte stele are Calea Lactee?

Gheața de pe Marte ar putea ascunde viață, arată o nouă analiză