Sateliții naturali ai Planetei Roșii ar putea fi de fapt fragmente din ceva mult mai mare

Adaugă descoperă.ro ca sursă preferată în Google

Terra și Marte sunt singurele planete stâncoase din Sistemul Solar care au luni. În timp ce originea Lunii Pământului este bine înțeleasă, datorită mostrelor de roci selenare și a simulărilor computerizate; dar lunile Planetei Roșii, Deimos și Phobos, sunt mai puțin cunoscute.

Două modele principale au fost propuse pentru a explica lunile Planetei Roșii, dar simulări recente sugerează o soluție de compromis.

• Oamenii de știință au transferat cu succes gena longevității și au prelungit durata de viață
• Oamenii de știință, uimiți de norul unui vulcan care distruge metanul din atmosferă

Observațiile arată că Deimos și Phobos seamănă cu niște asteroizi mici, susținând ideea că Marte le-a capturat în istoria sa timpurie. Totuși, această ipoteză prezintă probleme: Marte are o gravitație mai slabă decât Pământul sau Venus, care nu au luni capturate; capturarea unui asteroid este dificilă, iar lunile capturate tind să aibă orbite eliptice, nu circulare, cum sunt cele ale lui Deimos și Phobos.

O alternativă este că lunile s-au format în urma unui impact major, similar coliziunii dintre Pământ și Theia, care a generat Luna. Un asteroid sau o cometă cu aproximativ 3% din masa lui Marte ar fi putut crea un inel de resturi, din care să se fi format cele două luni. Acest model explică orbitele circulare, dar ridică alte întrebări: inelul de resturi s-ar fi format aproape de Marte, ceea ce ar justifica poziția lui Phobos, dar nu și orbita mai îndepărtată a lui Deimos.

Cum au apărut lunile Planetei Roșii?

Simulările recente sugerează o explicație alternativă: un asteroid mare a trecut foarte aproape de planeta Marte, dar fără să o lovească direct. Forțele mareice ale planetei ar fi dezintegrat asteroidul, generând un șir de fragmente. Unele dintre acestea ar fi fost capturate pe orbite eliptice în jurul planetei. În timp, interacțiunile gravitaționale cu Soarele și cu alte corpuri din Sistemul Solar ar fi stabilizat orbitele, producând coliziuni între fragmente și formând un inel de resturi.

Acest inel, extins pe o rază mai mare decât cel generat de un impact direct, ar putea explica pozițiile actuale ale lui Deimos și Phobos.

Cum putem confirma această ipoteză?

Pentru a confirma această ipoteză, este crucial să analizăm mostre din cele două luni.

Misiunea Mars Moons eXploration (MMX), programată pentru lansare în 2026, va explora cele două luni și va aduce pe Pământ mostre din Phobos. Această misiune ar putea rezolva definitiv misterul originilor acestor fascinanți sateliți marțieni, scrie Science Alert.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Cât cântărește Pământul?

O gaură neagră „înfometată” se hrănește de 40 de ori mai rapid decât limita teoretică

Test de cultură generală. Cât cântărește atmosfera Pământului?

Un fizician susține că un alt univers ar fi existat înainte de Big Bang