O planetă cu „coadă” îi nedumerește pe oamenii de știință

Astronomii au descoperit o exoplanetă neobișnuită, care prezintă o „coadă” lungă de gaz ce se întinde în urma sa, asemănătoare unei comete uriașe. Ce este această planetă cu „coadă”?

Potrivit unui articol publicat recent de NASA despre această descoperire, planeta, denumită WASP-69 b, își pierde treptat atmosfera compusă din hidrogen și heliu, particulele fiind modelate într-o coadă impresionantă de vânturile stelare puternice care bat spre planetă.

• Un cercetător a creat vaccinul administrat prin bere
• De ce pisicile miaună mai mult la bărbați decât la femei?

Această planetă cu „coadă” este un „Jupiter fierbinte”, adică un gigant gazos cu o masă similară cu cea a planetei Jupiter, dar care orbitează foarte aproape de steaua sa gazdă, aflată în constelația Vărsător, la aproximativ 164 de ani-lumină distanță de Pământ. Această proximitate face ca temperaturile de la suprafața planetei să fie extrem de ridicate.

Cum a apărut această planetă cu „coadă”?

Radiația intensă emisă de steaua gazdă determină evaporarea atmosferei ușoare a planetei, formată din gaze precum hidrogen și heliu, proces cunoscut sub numele de „fotoevaporare”, creând o urmă spectaculoasă care se întinde după planetă.

„Vânturile stelare puternice pot sculpta acest flux de gaze în cozi care urmăresc planeta”, a explicat Dakotah Tyler, astrofizician la Universitatea din California și autor principal al unui studiu publicat în The Astrophysical Journal.

Tyler și colegii săi au calculat că exoplaneta pierde aproximativ 200.000 de tone de gaz pe secundă. Deși pare o cantitate uriașă, raportat la scara planetară, acest proces este lent. Echipa a estimat că, pe parcursul unui miliard de ani, planeta pierde o masă echivalentă cu cea a Pământului. Având în vedere că WASP-69 b are o masă de aproximativ 90 de ori mai mare decât cea a Pământului, atmosfera sa este departe de a se epuiza.

O coadă impresionantă

Coada exoplanetei este impresionant de lungă, extinzându-se la de peste 7,5 ori raza sa, adică aproximativ 563.270 de kilometri, echivalentul a de 1,5 ori distanța dintre Pământ și Lună. Totuși, dimensiunea și forma acestei structuri neobișnuite pot varia în funcție de schimbările în ceea ce privește direcția vânturilor stelare, iar astronomii abia încep să înțeleagă acest fenomen fascinant.

„Studierea atmosferelor care scapă de pe exoplanetele expuse unei radiații intense este esențială pentru a înțelege mecanismele fizice care modelează diversitatea planetelor apropiate de stelele lor”, se menționează în studiu, citat de Futurism.

Vă recomandăm să citiți și:

Un obiect neidentificat s-a izbit de o gaură neagră, iar NASA a reușit să surprindă momentul

Deși s-a prăbușit la începutul acestui an, elicopterul Ingenuity al NASA de pe Marte mai are un as în mânecă

Noi speranțe pentru viața extraterestră! Ce a găsit o misiune NASA pe planeta pitică Ceres?

Telescopul Hubble a realizat cea mai apropiată imagine cu un quasar de până acum