Cercetătorii au descoperit de ce ploile de meteori sunt atât de imprevizibile

Cercetătorii de la Institutul SETI au stabilit că, de fapt, nu atracția gravitațională aleatorie a planetelor este cauza, ci impulsul primit de la Soarele aflat în mișcare.

„Contrar concepției populare, nu totul în Sistemul Solar orbitează în jurul Soarelui,” a spus autorul principal, Stuart Pilorz, cercetător la Institutul SETI. „Soarele și planetele orbitează în jurul unui centru comun de masă, numit de oamenii de știință baricentrul Sistemului Solar.”

• De ce dormitul mai mult în weekend poate fi sănătos?
• De ce oamenii care sforăie nu se trezesc din cauza propriului zgomot?

„De obicei, în modelele numerice plasăm Soarele în centru, pentru că e cel mai masiv corp din Sistemul Solar și simplifică calculele relativiste,” a spus Pilorz.

Totuși, această abordare nu explică cel mai bine evoluția orbitală a cometelor de lungă perioadă (care au perioade orbitale mai mari de 200 de ani).

„Aceste comete petrec cea mai mare parte a timpului departe de Sistemul Solar, influențate mai mult de baricentru decât de Soare,” a explicat Pilorz. „Dar la câteva sute de ani, ele se apropie de orbita lui Jupiter și intră sub influența directă a Soarelui.”

„Nu totul în Sistemul Solar orbitează în jurul Soarelui”

Atunci, cometele pierd particule – meteoroizi – care formează un flux. Inițial, fluxurile sunt foarte subțiri, cu șanse mici să intersecteze Pământul. Dar în timp, unele particule se întorc mai devreme sau mai târziu, formând ploi de meteori.

„În 1995, domeniul nostru era la început, iar mulți considerau că e la fel de greu să prezici o ploaie de meteori ca și vremea,” a spus coautorul Peter Jenniskens, astronom la SETI și NASA Ames.

Jenniskens a observat că fluxurile de meteori se mișcă în sincron cu oscilația Soarelui în jurul baricentrului. El a prezis corect o revenire a ploii de meteori când Jupiter și Saturn erau în anumite poziții.

Această oscilație a Soarelui, cauzată în special de Jupiter și Saturn, se repetă la aproximativ 60 de ani, scrie EurekAlert.

„Anterior am arătat prin modele computaționale că fluxurile de meteori urmează oscilația Soarelui, dar nu știam de ce,” a spus Jenniskens.

Fluxurile de meteori se mișcă în sincron cu oscilația Soarelui

În noul studiu, el și Pilorz au descoperit că dispersia meteoroizilor e cauzată de impulsuri gravitaționale primite atunci când trec pe lângă un Soare în mișcare – un efect similar cu cel folosit pentru a accelera nave spațiale folosind gravitația planetelor.

Când meteoroizii intră în orbita lui Jupiter, trec de la influența baricentrului la cea a Soarelui, și invers când se depărtează. Aceste „salturi” mici schimbă înclinația și nodul orbital al meteoroizilor – iar acest lucru duce la dispersia fluxului.

„Totul devine mai clar dacă ținem cont că și Soarele se mișcă,” a spus Pilorz. „Explicația clasică, că orbitele sunt perturbate aleatoriu de planete, nu e greșită, dar e incompletă.”

Cu toate acestea, forțele planetare sunt esențiale pentru a determina cât de repede se dispersează fluxurile.

Pentru acest studiu, echipa a folosit datele pentru a calcula vârsta a peste 200 de fluxuri de meteoroizi ale cometelor de lungă perioadă.

Vă recomandăm să mai citiți și:

În urmă cu 12 ani, cel mai mare meteorit observat vreodată lovea Luna

Fier meteoric, descoperit în artefacte din Epoca Fierului din Polonia

Leonidele ating vârful în weekendul 16 și 17 noiembrie! Cum să vezi ploaia de meteori?

Cum să vezi Perseidele, cea mai frumoasă ploaie de meteori a verii?