Trucul care ne-ar putea ajuta să găsim mai ușor viață pe alte planete

De când Galileo a perfecționat telescopul și l-a folosit pentru a privi stelele, am făcut un salt uriaș în ceea ce privește tehnologia. Materialele, dimensiunile, locațiile și configurațiile s-au schimbat, dar, în cele din urmă, un telescop are o configurație predominant circulară, unde oglinzile și lentilele măresc și direcționează lumina către detectoare.

O nouă lucrare argumentează că această configurație s-ar putea să nu fie de fapt optimă pentru a găsi exoplanete care ar putea găzdui viață. Cercetătorii propun astfel un telescop extrem de dreptunghiular.

• Invențiile invizibile fără de care lumea modernă s-ar opri: de la GPS la fibra optică
• Un crater de impact în formă de potcoavă, descoperit în China, ar putea fi cel mai…

Un Pământ 2.0 ar avea nevoie de apă, așa că ar trebui să-l studiezi în lumină infraroșie – mai precis în infraroșu mediu, deoarece apa emite cea mai multă lumină cu o lungime de undă de 10 microni. Telescopul James Webb face deja asta. Cealaltă problemă este să poți distinge planeta de steaua sa și să blochezi lumina stelei, care, desigur, va eclipsa mica planetă.

Un telescop precum JWST poate vedea acea lungime de undă, dar nu este suficient de mare pentru a distinge o planetă de tipul Pământului care orbitează steaua sa la o distanță similară cu cea dintre Pământ și Soare. Dacă ar căuta planete la această separație, până la 30 de ani-lumină, ar trebui să aibă o lățime de 20 de metri.

Un telescop extrem de dreptunghiular

Cu o oglindă de 6,5 metri lățime, JWST este cel mai mare telescop lansat vreodată în spațiu, iar implementarea a fost un proces lent și tensionant.

Sute de pași trebuie să aibă loc și nimic nu poate merge prost. A face același lucru din nou, dar chiar și mai mare, ar fi dincolo de tehnologia actuală. O oglindă de 20 de metri ar fi probabil de aproximativ 15 ori mai mare decât cea a JWST – pur și simplu prea mare pentru moment, scrie IFLScience.

O alternativă este utilizarea unor lungimi de undă mai scurte, cum ar fi lumina vizibilă. Acolo, problema este blocarea luminii stelei. Soarele este de 10 miliarde de ori mai strălucitor decât Pământul la acele lungimi de undă, așa că blocarea devine fundamentală și trebuie făcută extrem de precis. Nu poți pur și simplu să pui un autocolant pe o lentilă; strălucirea stelei se va strecura prin el.

O soluție îndrăzneață implică un sistem spațial dublu: o navă spațială zboară în fața telescopului, blocând lumina stelei.

Provocări tehnice greu de rezolvat

Acesta este principiul misiunii de succes Proba-3, care folosește două nave spațiale care zboară în formație pentru a bloca lumina soarelui, ca o mini-eclipsă la comandă. Dar cele două componente se află la 150 de metri distanță; starshade-ul propus ar trebui să fie la zeci de mii de metri distanță.

Pentru a rezolva majoritatea acestor probleme, o echipă condusă de profesorul Heidi Newberg de la Institutul Politehnic Rensselaer sugerează o oglindă dreptunghiulară cu un raport de aspect ridicat, cu dimensiunile de 1 metru pe 20 de metri.

Acest lucru ar oferi beneficiile unei oglinzi mari, dar cu o suprafață care este de fapt mai mică decât cea a telescopului Webb. Există provocări tehnice de rezolvat, cu siguranță, dar acest design ar putea fi o soluție câștigătoare. Echipa estimează că ar fi capabil să fotografieze 27 de planete de mărimea Pământului la o distanță de 30 de ani-lumină de Pământ.

Propunerea este descrisă într-o lucrare publicată în Frontiers in Astronomy and Space Sciences.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Vulcanii adânci de pe fundul oceanelor Pământului ar ascunde indicii cu privire la viața extraterestră

Noi speranțe pentru viața extraterestră! Ce a găsit o misiune NASA pe planeta pitică Ceres?

SETI caută viață extraterestră la frecvențe nemaiexplorate până acum

A fost creată Inteligența Artificială care identifică viața extraterestră cu o precizie de 90%