Cum facem iubirea să reziste până la adânci bătrâneți?

Studiul iubirii a rămas mult timp într-o zonă greu de măsurat, pentru că afectele par să refuze disciplina instrumentelor științifice. Totuși, cercetătorul american John Gottman a demonstrat că viața de cuplu poate fi observată cu aceeași rigoare cu care sunt analizate reacțiile fiziologice din laborator. În Seattle, acolo unde a fondat „Love Lab”, Gottman a urmărit timp de decenii felul în care partenerii vorbesc, se întrerup, evită un subiect, își schimbă tonalitatea sau lasă un gest nesupravegheat să dezvăluie tensiuni mai adânci. Potrivit unui rezumat publicat de University of Washington, unde Gottman și-a desfășurat cea mai mare parte a cercetării, se arată că observațiile detaliate ale acestor microcomportamente pot prezice cu o acuratețe surprinzătoare probabilitatea ca un cuplu să rămână împreună ori să se despartă.

Cartea What Makes Love Last?, construită din mii de ore de înregistrări și din monitorizarea reacțiilor fiziologice ale partenerilor în timpul discuțiilor conflictuale, nu pleacă de la ideea că iubirea este fragilă prin natură, ci de la premisa că devine vulnerabilă atunci când încrederea începe să se subțieze. Gottman folosește termenul de „trădare” într-un sens larg, care nu se limitează la infidelitate, ci include orice comportament ce provoacă o ruptură în sentimentul de siguranță: evitarea repetată a unor subiecte, minimalizarea emoțiilor celuilalt sau lipsa de implicare atunci când partenerul trece printr-un moment dificil. Această perspectivă este susținută de cercetări publicate în Journal of Marriage and Family, unde autorii arată că stresul acumulat de cuplu, ce include presiuni financiare, familiale sau relaționale, crește semnificativ riscul de distres psihologic la ambii parteneri, pe termen lung, întărind ideea că tensiunile relaționale persistente afectează sănătatea mintală a soților.

• Cercetătorii au rezolvat un mister vechi de 100 de ani despre un fenomen care ne influențează…
• Un studiu a descoperit cauza pentru o ploaie chimică misterioasă care tot cade peste întreaga planetă

În laboratorul său, Gottman a observat că reacțiile foarte mici, cele pe care oamenii le trec adesea cu vederea, pot declanșa schimbări emoționale de profunzime. Un gest de dispreț, un oftat care taie conversația sau un ton sarcastic într-un moment vulnerabil nu par la prima vedere semnificative, dar transmit un anumit mesaj: și anume, celălalt nu mai este tratat cu aceeași grijă sau respect. Gottman nu folosește un termen unic pentru aceste momente, dar le descrie, în mod constant, ca pe începutul unei „alunecări spre trădare”, acea zonă în care partenerii încep să se îndepărteze emoțional fără să își dea seama. Publishers Weekly remarcă în recenzia dedicată volumului că autorul reușește să transforme aceste observații microscopice în exemple clare, care arată cum lipsa de încredere se strecoară treptat în viața de zi cu zi, până când partenerii ajung să reacționeze defensiv chiar și în discuțiile lipsite de conținut conflictual.

Una dintre concluziile esențiale ale cercetării este că fidelitatea nu este întreținută doar prin absența unor gesturi care rănesc, ci prin prezența constantă a unor gesturi care confirmă apropierea, interacțiuni numite de Gottman „întoarceri spre partener”, adică momente scurte în care cineva răspunde la un apel emoțional, fie el formulat explicit sau exprimat prin ceva subtil, precum dorința de a fi ascultat după o zi grea. Studiile realizate în cadrul Gottman Institute arată că în cuplurile stabile partenerii răspund pozitiv la aceste „bids for connection” (invitații de conectare) în peste 80% dintre situații, în timp ce în cuplurile aflate în pragul separării procentul coboară sub 30%.

Cartea subliniază și rolul intervențiilor de corectare, acele momente în care cineva observă că a rănit, întrerupe tensiunea și încearcă să restabilească legătura. Gottman consideră că aceste gesturi de îndreptare sunt un predictor solid al durabilității relației, pentru că esențială nu este absența conflictelor, ci modul în care ele sunt oprite înainte să se amplifice. În interiorul acestor dinamici, iubirea nu este descrisă ca un sentiment care apare și dispare imprevizibil, ci ca un proces care are nevoie de o arhitectură emoțională solidă. Gottman arată că încrederea se construiește prin mici confirmări zilnice, prin disponibilitatea de a asculta și prin atenția acordată vulnerabilităților celuilalt. Când aceste gesturi lipsesc, partenerii încep să dezvolte scenarii mintale care le justifică distanțarea, iar aceste scenarii pot deveni mai puternice decât realitatea imediată. Tocmai de aceea, volumul insistă asupra importanței transparenței, a vulnerabilității reciproce și a dialogului constant.

În final, What Makes Love Last? nu oferă promisiuni magice și nici nu reduce iubirea la formule, însă propune un mod de a înțelege relațiile prin observație atentă, prin interpretarea nuanțelor comportamentale și prin cultivarea unei forme de încredere care se clădește încet, dar se poate pierde în câteva gesturi. Această perspectivă, fundamentată pe date empirice și pe studii publicate în surse academice solide, face din volumul lui Gottman un instrument valoros pentru cuplurile care vor să înțeleagă mecanismele care susțin stabilitatea relației și posibilitățile reale de a reconstrui ceea ce s-a deteriorat.

Surse:

https://www.johngottman.net/wp-content/uploads/2011/05/Predicting-Marital-Stability-and-Divorce-in-Newlywed-Couples.pdf

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34393266/

https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/02654075211046531

Vă mai recomandăm să citiți și:

Neurochimia iubirii: dopamina, oxitocina și creierul tău. De ce un simplu mesaj îți dă aripi?

Evitantul emoțional: cum iubește cineva care se teme de iubire

Iubire, scandal și libertate. D.H. Lawrence, scriitorul care a schimbat sexualitatea în literatură

35 de ani de la fenomenul „Ghost”. O poveste de iubire dincolo de moarte