Telescopul Spațial James Webb (JWST) al NASA a ajutat cercetătorii să găsească cel mai clar semn de până acum că o planetă stâncoasă dincolo de Sistemul Solar este învăluită de o atmosferă.
Observațiile lor asupra super-Pământului ultra-fierbinte TOI-561 b indică faptul că această exoplanetă este probabil învăluită într-un strat gros de gaze așezat deasupra unui ocean global de rocă topită.
Rezultatele, publicate în The Astrophysical Journal Letters, ajută la explicarea densității surprinzător de mici a planetei și contestă ideea de lungă durată că planetele relativ mici care orbitează foarte aproape de stelele lor nu pot reține atmosfera.
TOI-561 b are o rază de aproximativ 1,4 ori mai mare decât cea a Pământului și finalizează o orbită în mai puțin de 11 ore, plasând-o într-un grup rar cunoscut sub numele de exoplanete cu perioadă ultra-scurtă.
Planeta orbitează steaua la o distanță extrem de mică, ceea ce blochează aproape sigur o parte să fie orientată permanent spre stea. Pe această parte, temperaturile ar trebui să depășească cu mult punctul de topire al rocii.
„Avem nevoie într-adevăr de o atmosferă groasă, bogată în volatile, pentru a explica toate observațiile,” a declarat Dr. Anjali Piette, co-autoare. O explicație posibilă explorată pentru densitatea mică a planetei este că TOI-561 b ar putea conține un nucleu de fier relativ mic, împreună cu o manta din rocă mai puțin densă decât interiorul Pământului.
„Ceea ce diferențiază cu adevărat această planetă este densitatea sa neașteptat de mică. Este mai puțin densă decât te-ai aștepta dacă ar avea o compoziție asemănătoare Pământului,” a spus Johanna Teske, autoarea principală.
Deoarece orbitează o stea foarte veche, săracă în fier, planeta s-ar putea să se fi format într-un mediu chimic diferit, iar compoziția sa ar putea semăna cu lumi care s-au format când universul era încă relativ tânăr.
Echipa a propus că TOI-561 b ar putea fi învelită într-o atmosferă substanțială care face planeta să pară mai mare decât corpul său solid. Folosind instrumentul NIRSpec al Webb pentru a măsura temperatura părții luminate pe baza luminozității sale în infraroșu apropiat, cercetătorii au testat ideea prezenței unei atmosfere, scrie Sciencedaily.
Dacă TOI-561 b ar fi fost doar o suprafață stâncoasă fără atmosferă care să transporte căldura, emisfera sa iluminată ar trebui să atingă aproximativ 2.700 de grade Celsius.
În schimb, datele NIRSpec indică faptul că temperatura părții luminate este mai aproape de 1.800 de grade Celsius – încă extrem de fierbinte, dar semnificativ mai rece decât se aștepta.
Pentru a explica această temperatură mai mică, cercetătorii au evaluat mai multe scenarii. Deși un ocean global de magmă ar putea muta o parte din căldură spre partea întunecată, nu ar fi suficient fără o atmosferă.
Deși măsurătorile Webb susțin puternic prezența unei atmosfere, rămâne o întrebare esențială: cum poate o planetă relativ mică, bombardată de radiații atât de intense, să-și păstreze o atmosferă, mai ales una care pare atât de substanțială?
„Credem că există un echilibru între oceanul de magmă și atmosferă,” a spus Tim Lichtenberg, co-autor. „În timp ce gazele ies din planetă pentru a alimenta atmosfera, oceanul de magmă le absoarbe înapoi în interior. Această planetă trebuie să fie mult, mult mai bogată în volatile decât Pământul pentru a explica observațiile. Este ca o minge de lavă umedă.”
Telescopul Webb a descoperit o galaxie spirală masivă de la începuturile Universului
Ce a detectat Telescopul James Webb în atmosfera unei planete pitice îndepărtate?
Telescopul Webb a descoperit o planetă din carbon care nu ar trebui să existe