Micile decizii care spun mai mult decât crezi: De ce îți este greu să alegi?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Stai în fața raftului și oscilezi între două nuanțe aproape identice de balsam de buze; deși ești conștientă că diferența dintre ele este minimă, nu reușești să te hotărăști. Le întorci pe ambele pe toate fețele, le compari în lumină, poate cauți și un review pe telefon sau poate întrebi și consultantul de frumusețe din magazin. Te simți stânjenită? Nu ar trebui să te simți așa. Nu este o situație rară și nici una superficială. Din punct de vedere psihologic, acest mic blocaj spune ceva interesant despre felul în care creierul gestionează alegerile, incertitudinea și teama de a greși.

Creierul uman este construit să aleagă, dar nu neapărat să aleagă din opțiuni foarte asemănătoare. Când diferențele sunt clare – roșu sau albastru, scump sau ieftin, util sau inutil – decizia se ia relativ rapid. Atunci când, în schimb, opțiunile sunt aproape echivalente, sistemele noastre de evaluare intră într-un fel de ceață. Conform cercetărilor din psihologia deciziei, cu cât alternativele sunt mai apropiate ca valoare percepută, cu atât crește efortul mental necesar pentru a le diferenția.

În psihologie, chiar există un termen pentru acest fenomen: „conflict decizional”. Studiile de neuroștiință arată că atunci când trebuie să alegem între opțiuni similar se activează mai intens zone ale creierului implicate în monitorizarea erorilor și în anticiparea regretului, precum cortexul cingulat anterior, o regiune care funcționează ca un fel de „sistem de alarmă” când suntem nesiguri ori simțim că am putea greși. Cu alte cuvinte, nu ne este greu să alegem pentru că nu ne pasă, ci tocmai pentru că ne pasă prea mult să nu facem o alegere „greșită”, chiar și atunci când miza este, obiectiv vorbind, minusculă.

Un alt factor important este ceea ce psihologii numesc „oboseala decizională”. Într-o zi obișnuită, luăm sute, uneori mii de micro-decizii: ce mâncăm, ce și cum răspundem, ce amânăm, ce ignorăm. Și fiecare dintre ele consumă o mică parte din resursele noastre cognitive. Cercetări sintetizate de American Psychological Association arată că pe măsură ce aceste resurse se epuizează, devenim mai indeciși, mai iritabili și mai predispuși să amânăm ori să evităm alegerile. Aceasta înseamnă că dificultatea de a alege între două nuanțe de balsam poate să nu aibă legătură cu balsamul în sine, ci cu faptul că mintea ta este deja suprasolicitată.

Mai există și un alt ingredient subtil: identitatea. Produsele pe care le alegem, chiar și cele mărunte, funcționează adesea ca extensii ale felului în care ne vedem pe noi înșine sau ale imaginii pe care vrem să o proiectăm. O nuanță „prea roz” poate părea prea copilăroasă, una „prea nude” prea ștearsă. Deși rațional știm că nimeni nu va analiza acest lucru, creierul nostru social este extrem de sensibil la semnalele legate de apartenență și de imagine personală. Psihologi de la Universitatea din Michigan au arătat că oamenii investesc mai multă energie în alegeri care ating, chiar și simbolic, ideea de „cine sunt eu”.

Interesant este că blocajul apare mai des atunci când opțiunile sunt foarte bune. Paradoxul alegerii, descris de psihologul Barry Schwartz, arată că un număr mare de opțiuni sau opțiuni foarte apropiate ca valoare nu ne fac mai fericiți, ci mai anxioși, ceea ce nu înseamnă că nu știm ce vrem, ci că fiecare alegere elimină alte posibilități, iar creierul nostru este foarte priceput la a imagina scenarii alternative care ar fi putut fi „mai bune”.

În astfel de situații, nu alegem doar un produs, ci alegem și între două versiuni ale unui viitor foarte apropiat: „cum aș fi arătat cu cealaltă nuanță?”. Deși diferența este infimă, mecanismul psihologic este același ca în deciziile mari, doar că la o scară mai mică.

Mai există și un tip de personalitate mai sensibil la acest gen de dileme. Studiile arată că persoanele cu tendințe perfecționiste sau cu un nivel mai ridicat de anxietate legată de performanță sunt mai predispuse să rămână blocate în alegeri aparent mărunte, tocmai pentru că ele nu aleg doar „ceva suficient de bun”, ci sunt interesate de varianta optimă, chiar și acolo unde „optimul” este aproape imposibil de definit.

Partea bună este că, în majoritatea cazurilor, creierul supraestimează consecințele acestor decizii. Cercetări publicate în Psychological Science arată că oamenii se adaptează mult mai repede la rezultatul unei alegeri decât anticipează și că regretul real este, de obicei, mult mai mic decât cel imaginat înainte de decizie. Mai simplu spus, peste o oră sau o zi nuanța aleasă va părea perfect acceptabilă, iar drama din fața raftului va deveni complet irelevantă.

Așa că data viitoare când te surprinzi analizând prea mult două nuanțe aproape identice, nu te gândi imediat că este un semn de superficialitate sau că ai de-a face cu o indecizie cronică. Este doar o mică demonstrație a felului în care mintea umană încearcă să fie atentă, coerentă și să evite greșelile, inclusiv atunci când miza este un balsam de buze. Câteodată, nu alegerea perfectă te ajută, ci faptul că alegi și mergi mai departe.

Surse:

https://journals.sagepub.com/doi/10.1111/1467-9280.00220

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6119549/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34487806/

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce unii bărbați preferă partenere mult mai tinere? Iată ce spune psihologia!

De ce ajungi să-i placi mai mult pe oamenii pe care îi ajuți: paradoxul psihologic numit „efectul Ben Franklin”

Ce recomandă psihologii atunci când vecinii nepoliticoși îți strică liniștea de acasă

Bârfa pare inofensivă, dar psihologii avertizează: vorbitul negativ despre alții crește stresul și afectează relațiile