Funcționează sau nu gândirea pozitivă? Iată ce spune un psiholog!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dacă navighezi pe rețelele sociale, vei da rapid peste expresii precum „(eu) merit” sau „aleg fericirea”. Promisiunea seducătoare este simplă: repetă suficient de des afirmații pozitive și vei deveni mai fericit, mai calm și chiar mai sănătos. Dar funcționează într-adevăr gândirea pozitivă?

Având în vedere că suntem programați biologic să evităm suferința și să căutăm siguranța și starea de bine, nu e de mirare că ideea este atrăgătoare. Dar este susținută de știință? Funcționează gândirea pozitivă? Și există și dezavantaje?

Teoria autoafirmării a fost propusă la sfârșitul anilor ’80 de către psihologul Claude Steele și rămâne populară și astăzi. Potrivit acesteia, avem o nevoie profundă de a construi o poveste personală în care suntem „adecvați” și „merituoși”.

Experiențele dureroase care declanșează rușine sau jenă (note proaste, greșeli la serviciu, o despărțire) pot amenința această imagine de sine. În astfel de momente, putem deveni mai autocritici, iar acest lucru crește riscul de anxietate, depresie sau chiar comportamente de auto-vătămare.

Un psiholog explică dacă funcționează gândirea pozitivă

„Conform teoriei, repetarea unor idei pozitive despre tine ar putea acționa ca un scut împotriva acestor efecte, îmbunătățind starea de spirit și stima de sine. Dar funcționează? În anumite contexte, da”, spune Madeleine Fraser, de la Australian Catholic University.

O analiză publicată în 2025 a reunit rezultatele a 67 de studii care au evaluat impactul scrierii sau rostirii afirmațiilor pozitive asupra stării de bine. Concluzia: afirmațiile au avut un efect semnificativ asupra modului în care participanții se percepeau pe ei înșiși și relaționau cu ceilalți, însă impactul a fost modest.

Unele cercetări arată că afirmațiile pot proteja stima de sine a utilizatorilor de social media și pot îmbunătăți sănătatea mintală a studenților. Un studiu din 2025, realizat pe femei aflate în chimioterapie pentru cancer mamar, a arătat că cele care au ascultat muzică împreună cu înregistrări de afirmații pozitive s-au simțit mai puțin deprimate și mai puțin somnolente decât cele care au ascultat doar muzică.

Un alt studiu din 2025, pe adulți cu simptome depresive fără diagnostic oficial, a constatat că persoanele care au scris afirmații pozitive despre ele însele de două ori pe zi au raportat o stimă de sine mai bună după 15 zile, în comparație cu cele care nu au făcut acest exercițiu.

Un studiu des citat din 2009 a arătat că repetarea unor afirmații precum „Sunt o persoană demnă de iubire” îmbunătățește dispoziția, însă doar la cei care aveau deja o stimă de sine ridicată. Persoanele cu stimă de sine scăzută au raportat, dimpotrivă, o stare mai proastă, notează ScienceAlert.

Unele cercetări recente nu au reușit să reproducă aceste rezultate. Este nevoie de studii suplimentare pentru a clarifica cine beneficiază și în ce condiții.

Ce funcționează și ce nu funcționează?

Dar există și riscuri. O atitudine forțat pozitivă poate duce la „pozitivitate toxică”, adică la reprimarea emoțiilor dificile. Dacă te simți copleșit, presiunea de a „reformula” totul în termeni optimiști poate genera rușine și te poate împiedica să ceri ajutor.

Afirmațiile pot oferi un mic impuls de dopamină, hormon asociat cu plăcerea și recompensa, dar dorința constantă de a te simți bine nu este realistă și poate crea dependență de acest „boost” emoțional.

În situații nesigure sau abuzive, pozitivitatea excesivă te poate face să ignori semnale de alarmă și instincte importante.

Ce pare să funcționeze mai bine? Cercetările recente sugerează că tonul cu care ne vorbim contează mai mult decât optimismul mesajului. Autocompasiunea, de exemplu, „este greu” sau „oricine s-ar simți așa”, poate întări reziliența mai eficient decât sloganurile motivaționale.

De asemenea, vorbitul la persoana a treia (de ex. „Maddie este furioasă, dar a trecut prin lucruri mai dificile”) creează o distanță sănătoasă față de gânduri și ajută la reglarea emoțiilor.

Niciun stil de gândire nu este universal bun sau rău. Esențială este flexibilitatea: să te întrebi constant „Mă ajută acest gând?” și să alegi abordarea potrivită situației. Iar dacă optezi pentru dialog pozitiv, fă-l cu compasiune și înțelegere, nu doar cu entuziasm superficial.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii români au descoperit o bacterie rezistentă la 10 antibiotice în Peștera Scărișoara

Cercetarea cancerului este inundată de studii false, avertizează o analiză alarmantă

Doar două sau trei cești de cafea sau ceai pe zi ar putea reduce riscul de demență

Se pare că majoritatea oamenilor nu au un singur „suflet pereche”, ci două