Un studiu care a început în 2005 a arătat că există o limită pentru clonarea genetică

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

După două decenii de muncă, cercetătorii din Japonia au descoperit o limită genetică a clonării mamiferelor.

Studiul a început în 2005, atunci când o echipă condusă de cercetători de la Universitatea din Yamanashi, Japonia, a clonat o singură femelă de șoarece. Ulterior, au reclonat acea clonă prin transferul ADN-ului său nuclear într-un ovul „golit” de propriul ADN nuclear, timp de 57 de generații, producând peste 1.200 de șoareci de la acel singur donator original.

• Primul copil din lume diagnosticat cu autism a trăit până la 89 de ani
• Cum să îți calmezi anxietatea în situații stresante?

Două decenii mai târziu, echipa ajunsese la a 58-a generație, iar șoarecii reclonați acumulaseră atât de multe mutații genetice încât au murit a doua zi după ce s-au născut. Acesta este primul studiu evaluat de experți care clonează în serie un mamifer până la acest punct final.

„A fost mult timp neclar dacă mamiferele, spre deosebire de plante și unele animale inferioare, își pot susține specia doar prin reproducere clonală”, scrie echipa de cercetare condusă de geneticianul Sayaka Wakayama.

„Rezultatele noastre se aliniază strâns cu teoria clichetului lui Muller”, adaugă aceștia. „Acest model prezice că în liniile asexuate, mutațiile dăunătoare se acumulează inevitabil, producând în cele din urmă un colaps mutațional și extincția.”

Mutațiile duc la extincție

De la prima clonare a unui mamifer la mijlocul anilor ’90, oamenii de știință au învățat enorm despre cum să recreeze un animal folosind foarte puține celule. Unii ecologiști speră că această practică va ajuta într-o zi la salvarea speciilor aflate în pragul extincției.

Totuși, pe măsură ce clonele sunt reclonate la infinit, în genom se pot acumula mutații periculoase. La primele 25 de încercări de clonare ale echipei, șoarecii arătau identic cu donatorul original. De fapt, ratele de succes s-au îmbunătățit cu fiecare generație, determinându-i pe autori să suspecteze inițial că ar putea fi posibilă reclonarea la nesfârșit, scrie ScienceAlert.

Dar apoi, ceva s-a schimbat. Ratele de succes au scăzut treptat înainte de a se opri brusc. Se pare că șoarecii și-au pierdut capacitatea de a elimina eficient anomaliile cromozomiale. Pierderea cromozomului X a devenit o problemă majoră după generația 25, iar frecvența mutațiilor dăunătoare s-a dublat până la generația 57.

Un detaliu fascinant

Cercetătorii au descoperit însă un detaliu fascinant: deși clonarea în serie s-a oprit, viața putea continua prin metoda tradițională. Echipa a luat femele din generațiile 20, 50 și 55 și le-a împerecheat cu masculi normali.

Deși clonele din generațiile avansate au avut pui mult mai puțini, atunci când acei pui s-au împerecheat la rândul lor cu șoareci normali, numărul puilor din a treia generație a revenit la un nivel sănătos.

Aceste descoperiri sugerează că speciile de mamifere pot fi surprinzător de tolerante la mutații genetice, rămânând capabile să se reproducă chiar și în fața unor alterări genetice extinse. Totuși, studiul reconfirmă faptul că reproducerea sexuală este indispensabilă pentru supraviețuirea pe termen lung a speciilor de mamifere.

Studiul a fost publicat în Nature Communications.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Clonarea este mult mai sigură decât se credea anterior. Specialiştii au realizat noi descoperiri în cazul oii Dolly

Metodă revoluţionară în tratarea diabetului: clonarea, folosită pentru a produce celule suşă umane

În ce scop se practică în China clonarea în masă?

Va putea clonarea să prevină dispariţia animalelor periclitate?