De ce unele planete au mai mulți sateliți decât altele? Planetele gigantice s-au format într-un mediu foarte diferit față de planetele telurice. În regiunile externe ale Sistemului Solar era mult mai frig, astfel că apa exista sub formă de gheață, în timp ce în zona în care s-a format Pământul, apa se transforma în vapori. Gheața de apă, fiind ușor de acumulat, a favorizat creșterea rapidă a planetelor din exterior.
De ce unele planete au mai mulți sateliți decât altele? Volumul mai mare de spațiu și influența gravitațională mai slabă a Soarelui în acea regiune au permis formarea planetelor gigantice (Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun) într-un mod asemănător unor „mini-sisteme solare”.
Se consideră că fiecare a atras cantități mari de material și a fost înconjurată de un disc de gaz, praf și gheață. Resturile care nu au fost incorporate în planetă s-au unit și au format sateliții regulați pe care îi vedem astăzi.
Acești sateliți au orbite aproape circulare și sunt aliniați cu ecuatorul planetelor-gazdă. Exemple bine cunoscute sunt lunile galileene ale lui Jupiter și Titan, satelitul lui Saturn, toate bogate în gheață.
În același timp, datorită influenței lor gravitaționale extinse, planetele gigantice pot captura obiecte care trec prin apropiere, transformându-le în sateliți neregulați. Aceștia sunt, de obicei, mai mici și au orbite înclinate, alungite și îndepărtate, explică Astronomy.com.
În schimb, planetele telurice s-au format mult mai aproape de Soare, într-o zonă cu mai puțin material disponibil. Ele au crescut lent, prin acumularea unor corpuri stâncoase mici, și nu au devenit suficient de masive pentru a forma discuri proprii de gaz și praf.
Luna Pământului s-a format, cel mai probabil, în urma unui impact major. Un obiect de mari dimensiuni a lovit Pământul, aruncând material pe orbită, care ulterior s-a unit și i-a dat naștere satelitului.
În cazul planetei Marte, originea sateliților săi rămâne incertă; aceștia ar putea proveni fie dintr-o coliziune, fie din capturarea unor asteroizi.
Mercur și Venus ar fi putut avea sateliți în trecut, însă apropierea de Soare face ca orbitele acestora să fie instabile pe termen lung, ceea ce explică absența lor în prezent.
În anii 1990, NASA a trimis câteva mii de meduze în spațiu. Ce s-a întâmplat cu acestea?
O planetă cu un ocean global de magmă a fost descoperită de Telescopul Webb
Astronomii au dezvăluit una dintre cele mai primitive stele descoperite vreodată
Telescopul Webb a surprins o nebuloasă bizară în formă de creier