Cum ne influențează sănătatea și viața profesională modul în care ne atașăm de oameni

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Psihiatrul Amir Levine a lucrat timp de 16 ani la o nouă carte, publicată în 2010, prin care a popularizat teoria stilurilor de atașament, adică modul în care oamenii se raportează la relații: anxios, distant, temător-evitant sau securizant.

De atunci, Levine a primit mii de mesaje de la cititori care i-au cerut sfaturi sau i-au povestit cum cartea le-a schimbat viața. „Am primit un email de la o femeie din Iran. Și-a dat seama că era cu cineva foarte rece, a reușit să rupă relația și a găsit un partener stabil”, spune el.

Pe baza acestor experiențe, dar și a cercetărilor din neuroștiințe și a muncii cu pacienți, Levine susține că oricine își poate „reconfigura” creierul către un stil de atașament, cu efecte dincolo de viața personală, potrivit The Guardian.

Conceptul central al noii sale cărți, Secure, este ideea unei „rețele de relații” stabile și de încredere.

Potrivit unei meta-analize pe 300.000 de persoane, astfel de conexiuni pot reduce mortalitatea cu până la 50%.

„Niciun supliment nu se apropie de asta”, adaugă Levine.

Explicația este biologică, pentru că relațiile reduc stresul și inflamația, iar oamenii conectați social dezvoltă mai rar simptome de boală și își păstrează mai bine funcțiile cognitive la bătrânețe. În plus, sunt mai rezistenți la presiuni externe, inclusiv la influența rețelelor sociale sau a consumului impulsiv.

Stilul de relaționare se reflectă și în carieră. Levine oferă exemplul unui manager rece, care nu deleagă sarcini și ajunge să afecteze performanța echipei, sau al unui angajat anxios care intră în panică după un simplu răspuns sec de la șef. În schimb, o persoană cu un stil de relaționare mai stabil și rațional interpretează situațiile mai echilibrat și își conservă energia mentală.

Totuși, Levine subliniază că fiecare stil are avantaje.

„Persoanele anxioase sunt extrem de sensibile la emoțiile celorlalți și detectează rapid pericolul”, spune el. La rândul lor, cei distanți „funcționează bine sub presiune și pot lua decizii dificile pe cont propriu”.

Un alt punct esențial este acela că stilul de atașament nu este fix. Poate varia în funcție de relații și se poate modifica în timp. „Creierul nostru este profund social. Cel mai mare atu al nostru este capacitatea de a colabora”, explică Levine.

În acest context, el propune un model simplu, sintetizat în acronimul „CARRP”: relații consistente, disponibile, receptive, de încredere și previzibile. Construirea unui astfel de mediu poate duce, în timp, la o schimbare a modului în care ne raportăm la ceilalți și la noi înșine.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce colesterolul nu este doar „problema oamenilor supraponderali”?

De ce au început oamenii să alerge acum 2 milioane de ani și de ce continuă și astăzi?

Un fizician susține că toată matematica poate fi redusă la o singură operație

Ted Bundy, criminalul care părea perfect normal. De ce este invocat adesea ca exemplu clasic de psihopat