Un studiu arată ce se întâmplă în creier în timpul unui concert live

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Chiar dacă astăzi avem viniluri de înaltă fidelitate și sisteme audio de acasă care rivalizează cu sunetul din cinematografe, iar muzica poate fi ascultată în calitate excelentă pe dispozitive personale, experiența muzicii live rămâne aparte. Un studiu arată ce se întâmplă în creier în timpul unui concert live.

Cercetători de la Northeastern University (SUA) sugerează că știu de ce. „Interpretarea live sincronizează undele cerebrale cu muzica”, explică Psyche Loui, profesoară asociată și directoare a Music, Imaging and Neural Dynamics (MIND) Lab.

• Există sau nu Planeta 9 în Sistemul Solar? O descoperire pune la îndoială teoria astronomilor!
• Telescopul James Webb dezvăluie două amurguri complet diferite pe o lume extraterestră

Ce se întâmplă în creier în timpul unui concert live? Pe scurt, la fel cum instrumentele sunt acordate la o anumită tonalitate, și creierul nostru „se acordează” la muzică.

„Ritmurile din creier se aliniază de fapt cu ritmurile muzicii”, explică doctorandul Arun Asthagiri. Această aliniere devine mai puternică în timpul concertelor live, ceea ce ar putea explica de ce muzica interpretată pe scenă este mai captivantă și se fixează mai bine în memorie.

Ce se întâmplă în creier în timpul unui concert live?

Studiul, publicat în revista Social Cognitive and Affective Neuroscience, se bazează pe ideea că atât sunetul, cât și activitatea cerebrală pot fi descrise prin unde. În sunet, frecvența (măsurată în hertzi) indică de câte ori pe secundă se repetă o vibrație. Urechea umană poate percepe sunete cuprinse între aproximativ 20 Hz și 20.000 Hz.

În plus, creierul percepe și tipare de ritm mult mai lente, sub 20 Hz. De exemplu, o notă de vioară de 440 Hz (nota La) poate fi repetată o dată pe secundă, creând un ritm de 1 Hz perceput ca tipar, nu ca sunet separat.

În paralel, activitatea cerebrală (generată de descărcările electrice sincronizate ale neuronilor) este de asemenea descrisă în termeni de unde. Cercetătorii au măsurat această activitate prin EEG la 21 de participanți care au ascultat, cu ochii închiși, atât înregistrări, cât și interpretări live ale violonistului Joshua Brown, în sala de concert. Acesta a interpretat lucrări de Bach, atât piese rapide, cât și lente.

Rezultatele au arătat că undele cerebrale ale ascultătorilor se sincronizează cu structura muzicii, un fenomen numit „phase locking”. Această sincronizare a fost mai puternică în cazul muzicii live, mai ales la pasaje rapide, scrie MedicalXpress.

Nu este vorba doar de muzică

O analogie folosită de cercetători este cea a unor alergători pe o pistă: cu cât distanța dintre „alergătorul sunet” și „alergătorul creier” rămâne mai constantă, cu atât sincronizarea este mai puternică. Dacă această relație fluctuează, sincronizarea este slabă.

Participanții au descris concertele live ca fiind mai captivante și mai plăcute decât înregistrările. În același timp, măsurătorile cerebrale au arătat un nivel mai ridicat de implicare.

Totuși, cercetătorii atrag atenția că experiența live implică și alți factori: prezența publicului, atmosfera sălii sau vibrațiile fizice ale sunetului. De asemenea, participanții erau studenți la conservator, ceea ce poate influența preferințele.

Chiar și așa, echipa spune că rezultatele ajută la înțelegerea modului în care oamenii percep și se conectează emoțional la muzică. În viitor, vor fi analizate și alte situații, precum coruri, vorbire, poezie sau conversație.

Potrivit cercetătorilor, acest nivel crescut de implicare nu îi este exclusiv muzicii clasice, ci poate apărea în multe forme de exprimare sonoră live.

Vă recomandăm să citiți și:

Bucuria ta îi poate deranja pe alții. De ce apare reacția asta?

Cum să cumperi mai puțin într-o lume a tentațiilor digitale?

Când „grija” devine control: dinamica ascunsă a relațiilor sufocante

Ce este copilul interior și cum ne influențează deciziile, relațiile și reacțiile?