Aproape fiecare clasă are unul sau mai mulți copii care citesc mai greu decât colegii lor, inversează literele, scriu cu dificultate sau evită să citească cu voce tare. De multe ori, aceștia sunt considerați neatenți, dezinteresați sau chiar mai puțin inteligenți.
În realitate, unii dintre ei au dislexie, una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare. Ea nu afectează inteligența, ci modul în care creierul recunoaște și procesează cuvintele scrise.
Dislexia este o tulburare specifică de învățare, caracterizată prin dificultăți persistente în citirea fluentă și corectă a cuvintelor, în ciuda unei inteligențe normale, a unei școlarizări adecvate și a unor oportunități corespunzătoare de învățare.
Persoanele cu dislexie nu văd literele diferit și nici nu au probleme de vedere. Dificultatea apare în modul în care creierul transformă literele în sunete și apoi în cuvinte cu sens.
De exemplu, un copil poate citi cuvântul „casă” foarte lent, literă cu literă, sau poate avea nevoie să recitească aceeași propoziție de mai multe ori pentru a-i înțelege sensul. Altul poate confunda cuvinte care seamănă între ele, poate omite silabe ori poate citi „lac” în loc de „cal” ori „pat” în loc de „plat”, deoarece procesarea rapidă a literelor este dificilă.
Din acest motiv, cititul poate deveni un proces lent și obositor, chiar dacă persoana înțelege fără dificultate o poveste atunci când îi este citită de altcineva.
Atunci când citim, creierul coordonează simultan mai multe regiuni implicate în recunoașterea literelor, asocierea lor cu sunetele și înțelegerea sensului.
Studiile de imagistică cerebrală arată că, la persoanele cu dislexie, unele dintre aceste rețele funcționează diferit. Creierul găsește adesea alte căi pentru a procesa limbajul scris. Acesta este unul dintre motivele pentru care multe persoane cu dislexie reușesc să citească bine după ani de exercițiu, însă procesul continuă să necesite un efort mai mare decât în cazul celorlalți.
Aceste diferențe sunt prezente încă din copilărie și nu sunt cauzate de lipsa exercițiului sau de metodele de predare.
Manifestările diferă de la o persoană la alta și se schimbă odată cu vârsta.
La copiii mici pot apărea dificultăți în învățarea rimelor, recunoașterea sunetelor din cuvinte sau memorarea alfabetului.
La școală, cele mai frecvente semne sunt:
Nu toate aceste manifestări trebuie să fie prezente, iar intensitatea lor diferă de la o persoană la alta.
La adulți, dislexia poate continua să afecteze viteza de citire și scriere, însă multe persoane dezvoltă strategii eficiente de adaptare.
Acesta este probabil cel mai răspândit mit. Dislexia nu afectează inteligența și nu împiedică succesul profesional.
Numeroase personalități despre care se crede că au avut dislexie au excelat în domeniile lor. Printre persoanele care au vorbit public despre faptul că au dislexie se numără Steven Spielberg, Richard Branson și Whoopi Goldberg. În cazul unor figuri istorice precum Albert Einstein sau Leonardo da Vinci au fost formulate ipoteze, însă acestea nu pot fi confirmate retrospectiv.
Specialiștii atrag însă atenția că, în cazul unor personaje istorice precum Einstein sau Leonardo da Vinci, diagnosticul nu poate fi confirmat retrospectiv.
Dislexia are o componentă genetică importantă. Dacă unul dintre părinți are dislexie, probabilitatea ca și copilul să prezinte această tulburare este mai mare decât în populația generală.
Cercetătorii au identificat mai multe gene asociate cu dezvoltarea rețelelor cerebrale implicate în citire, însă nu există o singură cauză responsabilă.
Dislexia este întâlnită în toate limbile, însă manifestările ei pot fi mai ușor sau mai greu de observat în funcție de sistemul de scriere. În limbi cu o ortografie mai regulată, precum româna, dificultățile de citire pot fi mai puțin evidente decât în limba engleză, unde relația dintre litere și sunete este mult mai puțin predictibilă.
Diagnosticul este realizat de specialiști în psihologie clinică sau neuropsihologie, pe baza unor evaluări standardizate ale citirii, scrierii și limbajului.
Nu există o analiză de sânge, un RMN sau un test genetic care să confirme dislexia.
Evaluarea urmărește și excluderea altor cauze care ar putea explica dificultățile de învățare, precum problemele de vedere, auz sau alte tulburări de dezvoltare. Diagnosticul nu se stabilește pe baza unei singure dificultăți la citire, ci printr-o evaluare complexă care analizează dezvoltarea limbajului, performanțele școlare și istoricul copilului.
Dislexia nu se vindecă, însă intervențiile specializate pot îmbunătăți semnificativ citirea și scrierea.
Programele bazate pe dezvoltarea conștiinței fonologice, exersarea relației dintre litere și sunete și strategiile de citire s-au dovedit eficiente în numeroase studii.
Cu cât intervenția începe mai devreme, cu atât rezultatele sunt, în general, mai bune.
Mulți adulți cu dislexie își construiesc cariere de succes și găsesc modalități eficiente de a compensa dificultățile de citire.
Tehnologiile moderne, precum programele care transformă textul în voce, aplicațiile de dictare și corectoarele ortografice, au redus considerabil impactul dislexiei în viața profesională.
❌ Dislexia înseamnă că literele se mișcă pe pagină.
Fals. Majoritatea persoanelor cu dislexie nu văd literele „dansând”. Problema ține de procesarea limbajului, nu de vedere.
❌ Copiii cu dislexie sunt mai puțin inteligenți.
Fals. Inteligența este, în general, normală sau chiar peste medie.
❌ Dislexia apare pentru că elevul nu citește suficient.
Fals. Cititul poate deveni dificil tocmai din cauza dislexiei.
❌ Dislexia dispare odată cu vârsta.
Fals. Aceasta poate persista toată viața, însă mulți oameni dezvoltă strategii eficiente pentru a face față dificultăților.
Ce poți face dacă bănuiești că un copil are dislexie?
Termenul „dislexie” provine din greacă: „dys” înseamnă „dificultate”, iar „lexis” înseamnă „cuvânt” sau „limbaj”. Denumirea descrie dificultatea de procesare a limbajului scris, nu lipsa capacității de a învăța.
Dislexia afectează aproximativ 5-10% din populație, estimările variind în funcție de criteriile de diagnostic și de limba studiată.
Surse:
https://www.dyslexia.yale.edu/dyslexia/what-is-dyslexia/
https://www.bdadyslexia.org.uk/resources
https://www.psychiatry.org/psychiatrists/practice/dsm
Bucuria ta îi poate deranja pe alții. De ce apare reacția asta?
De ce apare durerea de spate după mișcări banale și cum poate fi prevenită