Creierul ar putea prezice interacțiunile sociale înainte ca acestea să se întâmple

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Creierul ar putea prezice interacțiunile sociale înainte ca acestea să se întâmple. Atunci când observi pe cineva interesant la o petrecere și te hotărăști să mergi să vorbești cu acea persoană, este posibil ca creierul tău să fi „repetat” deja această acțiune înainte ca tu să faci primul pas. Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat pe pești zebră, care oferă indicii despre modul în care creierul pregătește interacțiunile sociale.

Comportamentul analizat este unul fundamental în lumea vie. Fie că vorbim despre turme de animale, bancuri de pești sau oameni aflați la o reuniune socială, apropierea de alți indivizi presupune adesea o evaluare rapidă a situației: dacă merită să ne apropiem, cum să o facem și care ar putea fi consecințele.

Pentru a înțelege mai bine acest proces, cercetătorii de la Universitatea Ebraică din Ierusalim au monitorizat activitatea cerebrală a unor pești zebră în timp ce aceștia observau alți pești înotând în apropiere. Această specie este frecvent utilizată în cercetare deoarece, deși are un creier mult mai simplu decât al oamenilor, prezintă anumite asemănări biologice importante cu alte vertebrate.

Creierul ar putea prezice interacțiunile sociale înainte ca acestea să se întâmple. Ce a arătat un studiu pe pești?

Creierul ar putea prezice interacțiunile sociale înainte ca acestea să se întâmple. Oamenii de știință au descoperit că, înainte ca un pește să decidă să se apropie de un altul, în creierul său apărea un model distinct de activitate neuronală. Acest semnal era detectat în pallium, o regiune cerebrală asociată cu procese comportamentale complexe. La oameni, funcții similare sunt îndeplinite de structuri precum amigdala și hipocampul, implicate în procesarea emoțiilor, memoriei și interpretării contextului social.

„O activitate neuronală distinctă și distribuită apare cu câteva secunde înaintea mișcărilor de apropiere, fiind caracterizată prin creșterea activității neuronilor din pallium și prin reducerea activității în anumite regiuni ale creierului mijlociu și posterior. Aceste dinamici coordonate permit prezicerea cu acuratețe a viitoarelor mișcări de apropiere și explică diferențele individuale în comportamentul social”, au scris autorii studiului.

Interesant este faptul că acest tipar neuronal apărea doar în situațiile sociale. Atunci când peștii urmăreau un simplu punct în mișcare, și nu un alt pește, semnalul nu era prezent. Mai mult, activitatea era mai puternică la indivizii care manifestau un comportament social mai accentuat.

Pentru a confirma rolul acestei regiuni cerebrale, cercetătorii au utilizat lasere pentru a distruge neuronii din pallium implicați în comportamentul social. După intervenție, peștii nu au mai prezentat tendința de a se apropia de alți indivizi, demonstrând importanța acestor celule nervoase.

Deși studiul a fost făcut pe pești, mecanisme similare ar exista și la mamifere

Echipa a observat și că interacțiunile sociale aveau loc mai frecvent atunci când doi pești își sincronizau mișcările. Cu alte cuvinte, sociabilitatea părea să fie strâns legată de coordonarea comportamentală.

„Acest studiu identifică o semnătură neuronală la nivelul întregului creier, asociată apropierii sociale, care apare înainte de începerea mișcării. Această semnătură poate prezice nu doar dacă o acțiune viitoare va avea un caracter social, ci și cât de puternic este impulsul social al individului”, a declarat neurocercetătoarea Lilach Avitan, citată de ScienceAlert.

Deși rezultatele provin din experimente efectuate pe pești zebră, cercetătorii consideră că mecanisme similare ar putea exista și la alte vertebrate, inclusiv la mamifere. Descoperirea ar putea contribui la înțelegerea motivului pentru care unele persoane sunt mai sociabile decât altele și, pe termen lung, ar putea ajuta la dezvoltarea unor metode de sprijin pentru cei care întâmpină dificultăți în interacțiunile sociale.

Studiul sugerează că apropierea de ceilalți nu este un gest spontan, ci rezultatul unei pregătiri neuronale complexe, posibil conservată de-a lungul evoluției. Cercetătorii subliniază însă că mai sunt multe întrebări fără răspuns, inclusiv modul în care dezvoltarea, experiențele sociale anterioare, genetica și stările interne influențează aceste procese cerebrale.

Rezultatele au fost publicate în revista Nature Communications.

Vă recomandăm să citiți și:

Antrenamentul hibrid, noua obsesie din fitness. Tot mai mulți oameni combină forța cu rezistența

Cum renunțăm la obiceiurile proaste? O substanță chimică din creier, recent descoperită, deține secretul

Chiar și sub anestezie, o parte a creierului nu adoarme niciodată, dezvăluie un studiu

Studenții își pierd rapid capacitatea de a citi