Un praf cosmic radioactiv, provenit dintr-o veche explozie galactică, încă mai cade peste Pământ

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O mână de atomi radioactivi de plutoniu, ascunși în adâncurile oceanice, ar putea proveni de la un cataclism cosmic petrecut cu peste 100 de milioane de ani în urmă. Mai mult, acest praf stelar pare să plouă și astăzi peste lumea noastră, rămășițele persistente ale unui eveniment străvechi care ar fi putut fi coliziunea a două stele neutronice.

Astfel de coliziuni declanșează explozii strălucitoare cunoscute sub numele de chilonove, procese în care se forjează unele dintre cele mai grele și mai valoroase elemente din Univers.

Noul studiu, condus de fizicianul Dominik Koll de la Centrul Helmholtz-Zentrum Dresden-Rossendorf (HZDR) din Germania, ar putea ajuta la stabilirea momentului exact în care a avut loc acest eveniment.

„Rezultatele noastre sugerează că plutoniul provine din explozii cosmice foarte rare, cum ar fi cele produse în timpul fuziunii a două stele neutronice sau în superoxide de energie extremă”, explică fizicianul Anton Wallner, coautor al cercetării. „De atunci, el s-a dispersat în mediul interstelar.”

Plutoniul este unul dintre cele mai grele elemente naturale. Radioizotopul analizat în acest studiu, plutoniu-244, are un timp de înjumătățire de aproximativ 81 de milioane de ani. Acest lucru înseamnă că orice atom de plutoniu primordial, prezent la formarea Pământului acum 4,5 miliarde de ani, a dispărut de foarte mult timp prin dezintegrare. Tot plutoniul-244 găsit astăzi pe Pământ are, așadar, o origine cosmică ulterioară.

Pentru a-i lua urma, cercetătorii au analizat mostre din crusta de pe fundul Oceanului Pacific, prelevate de la o adâncime de 4.830 de meri. Această crustă crește extrem de lent, milimetru cu milimetru, conservând ca o bandă de magnetofon particulele din spațiu care se depun în mare, scrie ScienceAlert.

Un cataclism mult mai vechi

Anterior, astronomii atribuiseră prezența plutoniului unei explozii stelare relativ recente, de acum 3,5 milioane de ani. Însă echipa lui Koll a folosit o strategie diferită. Ei au căutat semnele unui alt izotop radioactiv care se formează obligatoriu alături de plutoniu în procesul de captură rapidă de neutroni (procesul r): curium-247 (cu un timp de înjumătățire de 16 milioane de ani).

Dacă explozia ar fi fost recentă, urmele de curium-247 ar fi trebuit să fie încă detectabile în crustă. Rezultatul? Cercetătorii nu au găsit nicio dovadă convingătoare a prezenței sale.

În schimb, echipa a detectat fier-60 (timp de înjumătățire de 2,6 milioane de ani), un indicator clar al unor supernove mai recente (de acum 2,5 și 7 milioane de ani). Absența curiului-247 demonstrează că plutoniul-244 nu a fost generat în aceleași supernove care au produs fierul-60. El provine dintr-un cataclism mult mai vechi.

Legătura dintre bombardamentul antic și evoluția vieții

„Absența izotopului de curium ne spune că explozia a avut loc cu foarte mult timp în urmă”, declară fizicianul Michael Hotchkis. „Dar nu mai mult de un miliard de ani, altfel și plutoniul-244 ar fi fost complet nedetectabil.”

Oamenii de știință estimează că evenimentul, cel mai probabil o chilonovă, s-a produs acum mai bine de 100 de milioane de ani. În prezent, Sistemul Solar traversează pur și simplu norul de resturi dispersate lăsat în urmă de acest vechi cataclism, motiv pentru care praful stelar continuă să cadă pe Pământ.

Rămâne o întrebare fascinantă la care studiile viitoare vor încerca să răspundă: a influențat în vreun fel acest bombardament radioactiv antic evoluția vieții pe planeta noastră?

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință caută praf cosmic pe acoperișurile catedralelor

Norii de praf cosmic din mijlocul Căii Lactee se comportă anormal

Praful cosmic din jurul unor stele mici ar putea deveni un viitor sistem planetar. Ce au observat astronomii?

Astronomii au descoperit un obiect misterios plin de praf cosmic care orbitează o stea