Telescopul Hubble al NASA a surprins o pepinieră stelară uimitoare

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O nouă imagine spectaculoasă realizată de Telescopul Spațial Hubble oferă o perspectivă detaliată asupra uneia dintre cele mai active pepiniere stelare din Univers.

Stele strălucitoare, albastre și albe, sclipesc pe fundalul unor nori purpurii de hidrogen gazos, creând o scenă uluitoare care seamănă cu focuri de artificii ce luminează prin fumul purtat de vânt.

Imaginea prezintă LH 95, o regiune vastă de formare a stelelor situată în Marele Nor al lui Magellan, o galaxie pitică ce orbitează Calea Lactee. Această zonă remarcabilă găzduiește atât stele de masă mică aflate în plină dezvoltare, cât și uriașe gigante albastre.

Cele mai strălucitoare stele albastre din LH 95 sunt și cele mai puternice, fiecare având o masă de cel puțin trei ori mai mare decât a Soarelui.

Acestea inundă mediul înconjurător cu radiații ultraviolete intense și vânturi stelare puternice, încălzind hidrogenul gazos și sculptând aspectul nebuloasei.

O scenă uluitoare

Culorile imaginii reprezintă lungimi de undă specifice: albastrul evidențiază lungimile de undă vizibile mai scurte, în timp ce roșul combină lungimile vizibile mai lungi cu lumina infraroșie apropiată, o dovadă clară a prezenței emisiilor de hidrogen-alfa caracteristice formării stelare active.

Observațiile realizate de Hubble au scos la iveală aproximativ 2.500 de stele aflate în stadiul de „pre-secvență principală”.

Acestea au acumulat aproape toată masa necesară, dar nu au început încă fuziunea nucleară în nucleele lor.

Studiind această populație masivă, astronomii au descoperit că rata de acreție (viteza cu care stelele adună materie) încetinește odată cu vârsta, însă procesul poate continua timp de câteva milioane de ani, o perioadă considerabil mai lungă decât se estimase anterior, scrie Sciencedaily.

Procesul poate continua timp de câteva milioane de ani

LH 95 nu s-a format într-o singură explozie cosmică, ci găzduiește multiple generații de stele care trăiesc una lângă alta.

De exemplu, cea mai masivă stea din regiune (cu o masă de 60 până la 70 de ori mai mare decât a Soarelui) este cu aproximativ un milion de ani mai tânără decât vecinele ei, estimate la 4 milioane de ani.

Datorită proximității sale și a densității reduse de praf comparativ cu regiunile similare din Calea Lactee, LH 95 oferă o oportunitate de cercetare neprețuită, completată în prezent de Telescopul James Webb și, în viitorul apropiat, de Telescopul Spațial Nancy Grace Roman.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Telescopul Hubble a surprins o galaxie uluitoare căreia îi este „furat” viitorul

Telescopul Spațial Hubble a urmărit schimbarea anotimpurilor pe Uranus timp de 20 de ani

Atmosfera haotică a lui Saturn, dezvăluită de telescoapele James Webb și Hubble

Telescopul Hubble a observat o galaxie care formează stele de 10 ori mai rapid decât Calea Lactee