În 2012, Pământul a scăpat ca prin urechile acului de o catastrofă tehnologică

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În vara anului 2012, omenirea a avut un noroc uriaș fără să știe. O furtună solară de o intensitate excepțională a traversat locul prin care Pământul trecuse cu doar câteva zile înainte. Dacă cele două s-ar fi întâlnit, consecințele ar fi putut afecta sateliții, comunicațiile, rețelele electrice și o mare parte din tehnologia pe care ne bazăm zilnic.

Pe 23 iulie 2012, Soarele a produs una dintre cele mai puternice erupții observate vreodată în epoca modernă. O cantitate uriașă de plasmă și particule încărcate electric a fost aruncată în spațiu cu o viteză extremă, într-un fenomen cunoscut drept ejecție de masă coronală. Norul magnetic a traversat orbita Pământului, dar planeta noastră nu se mai afla în acel punct al spațiului. Diferența a fost de doar câteva zile.

Evenimentul a fost detectat de sonda spațială STEREO-A a NASA, aflată într-o altă poziție față de Pământ. Datele colectate ulterior i-au șocat pe cercetători. Analizele publicate în revista Space Weather au arătat că furtuna solară din 2012 a avut o intensitate comparabilă cu celebrul eveniment Carrington din 1859, cea mai puternică furtună geomagnetică documentată în istorie.

În 1859, omenirea depindea aproape exclusiv de telegraf. Astăzi, funcționarea economiei mondiale se bazează pe sateliți, centre de date, GPS, internet, sisteme bancare și rețele electrice interconectate. Tocmai această dependență face ca un fenomen similar să fie considerat mult mai periculos decât în urmă cu un secol și jumătate.

Specialiștii în meteorologie spațială (space weather), domeniul care studiază influența activității Soarelui asupra Pământului, avertizează de ani întregi că o furtună solară extremă ar putea produce întreruperi masive de electricitate și comunicații. Sateliții ar putea fi afectați sau scoși complet din funcțiune, iar transformatoarele electrice de mare putere ar putea ceda în lanț din cauza curenților geomagnetici induși în rețele.

Unele estimări vorbesc despre pierderi economice de peste 2.000 de miliarde de dolari numai în primul an după un astfel de eveniment, fără a include efectele pe termen lung asupra infrastructurii.

Furtuna din 2012 a fost cu atât mai îngrijorătoare cu cât a avut o viteză neobișnuit de mare. Norul magnetic a traversat distanța dintre Soare și orbita Pământului în mai puțin de 19 ore, mult mai rapid decât majoritatea ejecțiilor coronale obișnuite. Cercetătorii cred că intensitatea fenomenului a fost amplificată de interacțiunea dintre mai multe erupții solare produse într-un interval foarte scurt.

NASA a descris ulterior evenimentul drept un „near miss”, o ratăre la limită. Cu alte cuvinte, Pământul a fost salvat doar de poziția pe care o ocupa pe orbită în acel moment.

Agențiile spațiale monitorizează permanent activitatea Soarelui și încearcă să perfecționeze sistemele de avertizare pentru furtunile geomagnetice. Specialiștii spun însă că lumea modernă depinde atât de mult de sateliți, electricitate și comunicații digitale, încât o erupție solară extremă ar putea provoca probleme serioase în multe regiuni ale lumii.

Deocamdată, omenirea nu poate împiedica apariția unei furtuni solare extreme. Tot ce poate face este să o detecteze din timp și să limiteze efectele asupra infrastructurii. Soarele își urmează propriul ciclu de activitate și, mai devreme sau mai târziu, un nou episod de mare intensitate va avea loc. Întrebarea nu este dacă se va întâmpla, ci când.

Știați că?

Evenimentul Carrington din 1859 a fost atât de puternic încât aurorele boreale au fost observate până în Cuba, Hawaii și în apropierea ecuatorului.

În timpul furtunii Carrington, unele aparate de telegraf au continuat să funcționeze chiar și după ce au fost deconectate de la baterii, fiind alimentate de curenții generați în atmosferă.

Furtuna solară din 23 iulie 2012 a traversat distanța dintre Soare și orbita Pământului în mai puțin de 19 ore, fiind una dintre cele mai rapide observate în era spațială.

NASA a descris evenimentul din 2012 drept un „near miss”, deoarece Pământul trecuse prin acea zonă a spațiului cu aproximativ nouă zile înainte.

Soarele traversează un ciclu de activitate de aproximativ 11 ani, perioadă în care numărul petelor solare și al erupțiilor crește și apoi scade.

Surse:

https://www.newyorker.com/magazine/2024/03/04/what-a-major-solar-storm-could-do-to-our-planet

https://spectrum.ieee.org/earth-dodged-solar-magnetic-storm-bullet-in-2012

https://svs.gsfc.nasa.gov/12142/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Astronomii ar fi descoperit prima exolună din afara Sistemului Solar

Un mit periculos despre cremele de protecție solară refuză să dispară. Ce spune cu adevărat știința?

O descoperire făcută pe fața nevăzută a Lunii ar putea rescrie istoria Sistemului Solar

Primul asteroid cu trei capete descoperit în Sistemul Solar are și o mică lună