„Dacă aș putea să vă dau un singur sfat pentru viitor, acesta ar fi să folosiți cremă cu protecție solară.” Replica celebră din piesa Everybody’s Free (To Wear Sunscreen), lansată de Baz Luhrmann în 1997, pare tot mai actuală pe măsură ce cazurile de cancer de piele continuă să crească. Dar cum se protejau de soare oamenii preistorici?
Până relativ recent în istoria umanității, majoritatea oamenilor aveau pielea închisă la culoare. Chiar și în Europa, pigmentația deschisă a devenit răspândită abia în Epoca Fierului, începută în jurul anului 1200 î.Hr. Pielea închisă conține mai multă melanină, pigment care protejează împotriva radiațiilor UV. Totuși, aceasta reduce și capacitatea organismului de a produce vitamina D, motiv pentru care se crede că pielea deschisă a evoluat treptat în regiunile nordice, unde lumina solară este mai puțină.
Multă vreme s-a considerat că oamenii timpurii, care au evoluat în Africa, au dezvoltat pielea închisă pentru a se apăra de cancerul de piele.
Însă un studiu publicat anul acesta pune sub semnul întrebării această ipoteză. Analizând cazurile de cancer de piele în rândul australienilor de origine anglo-celtică, cercetătorii au observat că boala apare, de regulă, după vârsta reproductivă. Prin urmare, este puțin probabil ca riscul de cancer să fi reprezentat principalul factor evolutiv.
În schimb, oamenii de știință cred că melanina oferea protecție împotriva altor efecte ale radiațiilor solare, precum deshidratarea provocată de arsurile solare sau distrugerea acidului folic, un nutrient esențial pentru dezvoltarea fătului.
Cum se protejau de soare oamenii preistorici? Chiar și persoanele cu pielea închisă au nevoie de protecție împotriva Soarelui, iar unul dintre cele mai eficiente produse naturale folosite de oamenii preistorici pare să fi fost ocrul. Acest pigment argilos, bogat în oxid de fier, poate dispersa radiațiile ultraviolete.
Un experiment realizat în 2015 a arătat că ocrul cu granulație fină oferă o protecție solară mai bună. Mai mult, Homo sapiens care locuiau în peștera Qafzeh, din actualul Israel, nu foloseau ocrul disponibil în apropiere, ci transportau o varietate mai fină de la peste 60 de kilometri distanță, ceea ce sugerează că îi cunoșteau proprietățile protectoare.
Și în prezent, unele comunități africane folosesc ocrul ca metodă de protecție solară, aplicându-l direct pe piele sau amestecându-l cu unt clarificat ori grăsime animală, scrie IFL Science.
Interesant este că dovezile arheologice indică o creștere semnificativă a utilizării ocrului în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, perioadă care coincide cu evenimentul Laschamp, când câmpul magnetic al Pământului s-a slăbit timp de circa 300 de ani, lăsând planeta mai expusă radiațiilor ultraviolete.
Unii cercetători au speculat că acest fenomen ar fi putut contribui la dispariția neanderthalienilor. Spre deosebire de Homo sapiens, care confecționau haine bine ajustate cu ajutorul acelor și sulelor din os și foloseau ocru, neanderthalienii par să fi purtat piei de animale mai largi, oferind o protecție mai redusă. Totuși, autorii subliniază că această legătură rămâne o ipoteză și nu există dovezi directe că expunerea la radiațiile UV a dus la dispariția lor.
Chiar și așa, folosirea tot mai frecventă a ocrului sugerează că protecția împotriva Soarelui era importantă și pentru oamenii preistorici, la fel cum este și astăzi.
Mumia uimitoare a unei maimuțe din Argentina dezvăluie un ritual bizar
Ziua în care cuceritorul Mehmed al II-lea a îngenuncheat Constantinopolul
Arheologii au descoperit cele mai vechi unelte de lemn din istoria omenirii
Uneltele antice arată ce foloseau chirurgii din dinastia Ming pe post de anestezic