Ce se întâmplă în creier după ce renunți la alcool? Efectul neașteptat, dezvăluit de un nou studiu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Renunțarea la alcool modifică creierul. Pentru unele persoane, abstinența de la alcool poate duce ulterior la creșterea consumului compulsiv. Cercetările unei echipe de oameni de știință au arătat că, la șoarecii care au fost ținuți departe de alcool, această dorință de a bea este precedată de modificări ale activității unei anumite regiuni cerebrale, ceea ce ar putea deschide noi posibilități de identificare și sprijinire a persoanelor cu cel mai mare risc de recidivă.

Renunțarea la alcool modifică creierul. Deși abstinența este asociată cu îmbunătățirea stării de sănătate, cercetătorii specializați în dependențe au presupus că modificările produse în creier în această perioadă ar putea crește riscul revenirii la consum. Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii le-au oferit șoarecilor acces voluntar și pe termen lung la alcool, urmat de o perioadă de abstinență impusă.

O parte dintre șoareci au ajuns să consume alcool chiar și atunci când acesta conținea chinină, adăugată pentru a-i face gustul tot mai amar. Mai mult, în comparație cu șoarecii care nu trecuseră prin abstinență forțată, aceștia au consumat cantități și mai mari de alcool foarte amar. Rezultatele sugerează că abstinența poate produce modificări biologice care contribuie la revenirea la consum în cazul tulburării asociate consumului de alcool.

Renunțarea la alcool modifică creierul și crește riscul de a consuma apoi mai mult. Cum se întâmplă acest lucru?

Cercetătorii au monitorizat activitatea unor celule dintr-o regiune cerebrală numită nucleul pat al striei terminale (BNST). Această structură de mici dimensiuni a fost deja asociată cu simptome ale dependenței de alcool, precum anxietatea și depresia. Când șoarecii abstinenți au fost reintroduși în mediul în care avuseseră anterior acces la alcool, aceștia au încercat să bea, deși recipientul conținea doar apă. Încercările au fost asociate cu activitatea BNST. Șoarecii care ajunseseră să consume alcool foarte amar prezentau o activitate de peste două ori mai mare în această regiune decât cei care nu trecuseră prin abstinență forțată.

Important este că activitatea BNST era detectabilă chiar înainte ca șoarecii să primească din nou alcoolul amar. Acest lucru sugerează că, în viitor, persoanele cu risc de recidivă ar putea fi identificate prin monitorizarea activității BNST atunci când li se oferă acces la alcool.

O nouă metodă de diagnosticare

În Statele Unite, peste 80% dintre persoanele cu vârste de cel puțin 12 ani consumă alcool la un moment dat în viață, iar aproximativ 10% ajung să dezvolte o tulburare asociată consumului de alcool, ceea ce înseamnă aproape 30 de milioane de oameni care au nevoie de tratament. Totuși, medicii dispun de puține metode pentru a anticipa cine va avea nevoie de ajutor. Numărul americanilor diagnosticați cu această tulburare s-a dublat practic din 1999 încoace, potrivit PopSci.

Rolul exact al BNST încă nu este înțeles, iar cercetătorii nu știu ce anume determină creșterea activității acestei regiuni sau ce tipuri de celule sunt implicate. Identificarea acestor mecanisme ar putea duce la noi ținte terapeutice. În paralel, cercetări desfășurate pe persoane aflate în primele etape ale abstinenței urmăresc să stabilească dacă modificările observate la șoareci apar și la oameni. Dacă rezultatele vor fi similare, activitatea BNST ar putea fi testată ulterior ca metodă de screening în studiile clinice.

Studiul a fost publicat în revista Molecular Psychiatry.

Vă recomandăm să citiți și:

O cauză ascunsă a îmbătrânirii ar putea începe chiar în oasele noastre

Ce se întâmplă la nivel genetic atunci când bem zilnic suc de portocale?

Săruturile în public chiar fac bine relațiilor? Ce spune un studiu

Ai probleme cu somnul într-un loc nou? De vină este „efectul primei nopți”