Câtă murdărie aducem în casă pe tălpile pantofilor? Când este important să ne descălțăm la ușă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Tălpile pantofilor intră în contact cu trotuare, toalete publice, mijloace de transport, pământ, apă murdară și suprafețe pe care au trecut oameni și animale. O parte dintre microorganismele și substanțele întâlnite în exterior poate ajunge astfel pe podeaua locuinței.

Studiile au identificat pe încălțăminte bacterii de origine fecală, microorganisme rezistente la antibiotice și urme ale unor poluanți. Descoperirea lor nu înseamnă însă că simpla purtare a pantofilor în casă provoacă automat o infecție.

Diferența dintre contaminare și îmbolnăvire este importantă. Riscul depinde de microorganism, de cantitatea transferată, de timpul petrecut pe suprafață și de posibilitatea ca acesta să ajungă în gură, nas, ochi sau într-o rană.

Ce au găsit cercetătorii pe tălpile pantofilor

O analiză sistematică publicată în 2016 a reunit rezultatele a 13 studii despre rolul încălțămintei în răspândirea microorganismelor. Cercetările au arătat că tălpile pot transporta bacterii precum Clostridioides difficile, Escherichia coli, Staphylococcus aureus și diferite specii de Enterococcus.

Multe dintre studiile incluse au fost realizate în spitale și alte unități medicale, unde concentrația microorganismelor periculoase este mai mare decât într-o locuință obișnuită. Rezultatele nu pot fi aplicate automat tuturor caselor, dar confirmă că încălțămintea poate funcționa ca mijloc de transport pentru microbi.

O cercetare efectuată într-o comunitate rurală din Alaska a oferit și dovada transferului. Participanții au purtat cizme sterilizate pe trasee exterioare, după care au mers pe suprafețe curate. Bacteriile intestinale colectate afară au fost transferate pe podea în aproximativ jumătate dintre probe.

Așadar, întrebarea nu este dacă pantofii pot aduce microorganisme în interior. Pot. Întrebarea mai dificilă este cât de des această contaminare duce efectiv la îmbolnăvire într-o locuință obișnuită. Pentru această legătură directă există mai puține dovezi.

Covoarele pot păstra mai multă contaminare

Un studiu publicat în 2023 a analizat apa acumulată pe trotuare, tălpile pantofilor și podelele unei clădiri din New York. Cercetarea a fost realizată de specialiști de la Marymount Manhattan College.

În bălțile de pe trotuare au fost găsite, în medie, aproximativ 31.000 de enterococi la 100 de mililitri de apă. Bacterii folosite ca indicatori ai contaminării fecale au fost detectate și pe încălțămintea participanților, precum și pe podelele din interior.

Cele mai ridicate niveluri au apărut în apropierea intrării și în zonele intens circulate. Suprafețele acoperite cu mochetă prezentau mai multe bacterii decât pardoselile tari aflate în apropiere.

Covoarele nu produc microorganismele, dar fibrele lor pot reține particulele aduse din exterior. În același timp, sunt mai greu de curățat complet decât gresia, parchetul sau linoleumul.

Pantofii nu aduc în casă numai bacterii

În anumite situații, substanțele chimice transportate pe încălțăminte pot reprezenta un motiv de îngrijorare mai important decât microbii.

Praful cu plumb poate proveni din solul contaminat, din clădiri vechi aflate în renovare, din anumite activități industriale sau din locuri în care sunt folosite arme de foc. Particulele se pot fixa pe tălpi și pot ajunge în locuință.

Autoritățile sanitare recomandă persoanelor care pot intra în contact cu plumbul la serviciu sau în timpul unor activități recreative să nu poarte în casă încălțămintea folosită în acele locuri.

Pantofii pot transporta și urme de pesticide, uleiuri, combustibili, metale și alte substanțe prezente pe sol sau pe suprafețele exterioare. Cantitățile diferă foarte mult în funcție de zona în care locuiește o persoană și de traseele pe care le parcurge.

Pentru cineva care lucrează într-o fermă, într-un atelier, pe un șantier, într-o fabrică de baterii sau într-un poligon, descălțarea și schimbarea hainelor pot avea o importanță mult mai mare decât pentru o persoană care a mers numai pe un trotuar curat.

Copiii mici intră cel mai ușor în contact cu ceea ce se află pe podea

Bebelușii și copiii mici se târăsc, se joacă pe podea și își duc frecvent mâinile sau obiectele la gură. Din acest motiv, au mai multe posibilități de a ingera praful și particulele depuse pe suprafețe.

Plumbul este deosebit de periculos pentru copii, deoarece poate afecta dezvoltarea sistemului nervos chiar și în cantități reduse. Autoritățile de sănătate publică recomandă curățarea sau scoaterea pantofilor la intrare în locuințele în care există un risc de contaminare cu plumb.

O regulă asemănătoare poate fi utilă în casele în care locuiesc persoane cu imunitatea slăbită, deși descălțarea nu înlocuiește igiena mâinilor, curățarea suprafețelor și recomandările medicului.

Este necesar să le cerem și musafirilor să se descalțe?

Într-o locuință obișnuită, purtarea pantofilor de către un musafir nu trebuie tratată ca o urgență medicală. O vizită ocazională nu înseamnă automat că podeaua devine periculoasă.

O regulă fără încălțăminte poate reduce cantitatea de noroi, praf și contaminanți aduși în casă, mai ales dacă există covoare, copii mici sau persoane vulnerabile. Dar eficiența ei depinde de consecvență.

Nu ajută foarte mult să le cerem oamenilor să se descalțe dacă animalele de companie intră cu labele murdare, căruciorul copilului este trecut prin toate camerele sau pantofii sunt depozitați direct pe covor.

O soluție simplă este amenajarea unei zone lângă intrare, cu un covoraș exterior, unul absorbant în interior și un loc destinat încălțămintei. Musafirilor li se pot oferi papuci curați, dacă doresc să-i folosească.

Persoanele în vârstă sau cele cu probleme de echilibru pot avea nevoie de încălțăminte de interior cu talpă stabilă și antiderapantă. Prevenirea unei căderi este mai importantă decât aplicarea rigidă a regulii mersului în șosete.

Ce măsuri au efect în practică

Descălțarea la intrare este o măsură simplă, dar nu poate elimina singură contaminarea din locuință. Praful și microorganismele ajung în interior și prin ferestre, haine, animale, obiecte și sistemele de ventilație.

Curățarea regulată a zonei de la intrare, spălarea umedă a podelelor și igiena mâinilor rămân importante. În locuințele în care există riscul prafului cu plumb, măturarea uscată poate ridica particulele în aer; sunt preferabile curățarea umedă și, atunci când este necesar, aspiratoarele cu filtre adecvate.

Pantofii vizibil murdari, uzi ori folosiți în spitale, ferme, ateliere sau zone contaminate nu ar trebui purtați prin casă. În celelalte situații, descălțarea este mai ales o metodă rezonabilă de reducere a murdăriei și a expunerii, nu o garanție împotriva bolilor.

Prin urmare, dovezile susțin o regulă simplă: pantofii pot transporta microbi și poluanți, iar lăsarea lor la intrare reduce cantitatea adusă în locuință. Știința nu susține însă ideea că fiecare pas făcut încălțat prin casă reprezintă un pericol grav pentru sănătate.

Știați că?

Zona cea mai contaminată a unei locuințe este, de regulă, cea aflată imediat după intrare. Cantitatea de murdărie și microorganisme scade pe măsură ce crește distanța față de ușă.

Unele bacterii găsite pe pantofi provin din toaletele publice, dar altele sunt preluate de pe trotuare, din bălți și din locurile frecventate de animale.

Un pantof poate fi curat la vedere și totuși poate transporta particule microscopice. Invers, prezența bacteriilor pe talpă nu înseamnă automat că acestea sunt suficiente pentru a provoca o infecție.

Descălțarea la intrare nu oprește toate sursele de contaminare. Labele animalelor, roțile cărucioarelor și gențile așezate pe podea pot transporta aceleași particule din exterior.

Surse:

https://time.com/article/2026/09/14/why-you-should-never-wear-shoes-in-the-house/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27495010/

https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/1420326X231153566

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce este atât de greu să slăbești după ce ai ajuns la obezitate?

DNF, coșmarul ultramaratoniștilor. De ce abandonul nu înseamnă neapărat eșec

De ce o singură critică îți rămâne în minte mai mult decât zece complimente. Ce spune psihologia despre biasul negativității

De ce scrisul poate aduce claritate mentală. Ce spune știința despre puterea cuvintelor