De ce o singură critică îți rămâne în minte mai mult decât zece complimente. Ce spune psihologia despre biasul negativității

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Primești mai multe complimente și o singură critică. Câteva ore mai târziu, înainte de culcare, observi că mintea revine la observația negativă și trece aproape complet peste aprecierile primite.

Pentru mulți oameni, experiența este familiară, iar cercetările din psihologie sugerează că nu este întâmplătoare. Numărul de zece complimente nu reprezintă însă o formulă demonstrată științific, ci ilustrează diferența de greutate pe care o pot avea informațiile pozitive și cele negative.

În 2001, psihologul Roy Baumeister și colaboratorii săi au publicat o amplă analiză a literaturii de specialitate, devenită cunoscută sub titlul „Bad Is Stronger Than Good”. Concluzia autorilor a fost că, în numeroase contexte psihologice, experiențele negative tind să aibă un impact mai puternic sau mai durabil decât cele pozitive de intensitate comparabilă.

Fenomenul a fost observat în memorie, în relațiile interpersonale, în formarea impresiilor și în modul în care oamenii reacționează la câștiguri și pierderi.

De ce acordăm prioritate informațiilor negative

Una dintre explicațiile propuse este de natură evolutivă.

Pentru strămoșii noștri, ignorarea unui stimul pozitiv putea însemna pierderea unei oportunități. Ignorarea unui pericol putea avea consecințe mult mai grave. Detectarea rapidă a amenințărilor ar fi putut oferi, astfel, un avantaj pentru supraviețuire.

Este o explicație plauzibilă, dar dificil de demonstrat direct. Cercetătorii iau în calcul și alte mecanisme. Informațiile negative pot fi mai rare, mai surprinzătoare sau mai relevante pentru atingerea unui obiectiv și, din acest motiv, pot primi mai multă atenție.

Reacția depinde și de context. O critică venită din partea unei persoane importante sau referitoare la o vulnerabilitate personală poate avea un efect mai puternic decât o observație banală făcută de un necunoscut.

Ce arată cercetările

Analiza publicată de Baumeister și colaboratorii săi a reunit rezultate din mai multe domenii. Potrivit autorilor, informațiile negative sunt adesea procesate mai atent, iar impresiile nefavorabile despre o persoană se pot forma mai repede și pot fi mai greu de schimbat decât cele favorabile.

Aceste concluzii nu înseamnă că fiecare om își amintește întotdeauna critica și uită laudele. Efectul variază în funcție de intensitatea mesajului, relevanța sa, personalitatea celui care îl primește și situația în care este formulat.

O critică poate rămâne în minte și pentru că declanșează întrebări: „Am greșit?”, „Mă văd și ceilalți la fel?”, „Se va repeta?”. Complimentele care confirmă o imagine deja cunoscută despre sine pot necesita mai puțină analiză.

Ce se întâmplă în relațiile de cuplu

Diferența dintre efectele interacțiunilor pozitive și negative a fost studiată și în relațiile de cuplu.

În cercetările asociate psihologului John Gottman, comportamente precum critica repetată, defensivitatea, disprețul și retragerea din conversație au fost legate de deteriorarea relațiilor. Disprețul – exprimat prin batjocură, sarcasm ostil sau manifestări de superioritate – este considerat de Gottman Institute un semnal deosebit de îngrijorător.

Din aceste cercetări provine și cunoscutul raport de aproximativ 5 la 1. În timpul discuțiilor conflictuale, cuplurile stabile observate de cercetători aveau în jur de cinci momente pozitive pentru fiecare moment negativ.

Raportul nu trebuie tratat ca o rețetă matematică universală. El descrie un tipar observat în anumite studii, nu garantează succesul unei relații și nu înseamnă că cinci gesturi frumoase anulează automat o insultă sau un comportament abuziv.

Există limite ale teoriei?

Da. Deși analiza lui Baumeister este foarte influentă, principiul potrivit căruia „răul este mai puternic decât binele” nu este acceptat fără rezerve în toate formele sale.

Într-un articol publicat în 2018 în Review of Philosophy and Psychology, cercetătoarea Jennifer Corns a contestat transformarea biasului negativității într-o lege generală. Una dintre probleme este dificultatea de a stabili când o experiență pozitivă și una negativă au intensități cu adevărat comparabile.

De asemenea, cuvântul „puternic” poate avea sensuri diferite. O experiență poate atrage atenția mai repede, poate provoca o emoție mai intensă sau poate fi păstrată mai mult timp în memorie. Aceste efecte nu sunt neapărat identice și nu ar trebui reunite automat sub aceeași explicație.

Biasul negativității este susținut în anumite contexte, dar amploarea și caracterul său universal rămân discutate.

Putem reduce efectele acestui bias?

Nu există o metodă sigură prin care să eliminăm orice sensibilitate la informațiile negative. De altfel, această sensibilitate poate fi utilă atunci când critica semnalează o greșeală reală sau un pericol.

Putem însă verifica dacă reacția noastră este proporțională cu situația. Ajută să separăm conținutul criticii de tonul în care a fost formulată și să ne întrebăm dacă observația este precisă, argumentată și folositoare.

O altă metodă simplă este consemnarea tuturor reacțiilor primite, nu doar a celei care ne-a rănit. Scopul nu este înlocuirea gândurilor negative cu optimism forțat, ci evaluarea întregului tablou.

Dacă o critică revine în minte, trei întrebări pot fi utile: Ce anume este adevărat? Ce este exagerat sau nedovedit? Ce pot face concret cu informația primită?

Ce putem înțelege din toate acestea

Faptul că o critică rămâne în minte mai mult decât mai multe complimente nu este automat un defect de caracter și nici dovada unei stime de sine scăzute. În același timp, biasul negativității nu explică orice reacție și nu trebuie folosit pentru a ignora rolul experiențelor personale, al anxietății sau al contextului relațional.

Înțelegerea fenomenului nu îl face să dispară. Ne poate ajuta însă să nu transformăm fiecare observație negativă într-un verdict asupra propriei valori și să evaluăm criticile după conținutul lor, nu doar după emoția pe care o provoacă.

Știați că?

Aversiunea față de pierdere este un fenomen înrudit, dar nu identic cu biasul negativității. Ea descrie tendința unei pierderi de a cântări mai mult într-o decizie decât un câștig comparabil.

O critică poate primi mai multă atenție nu numai pentru că este negativă, ci și pentru că este neașteptată, relevantă sau percepută drept folositoare.

Surse:

https://link.springer.com/article/10.1007/s13164-018-0382-7

https://journals.sagepub.com/doi/10.1037/1089-2680.5.4.323

https://www.jstor.org/stable/1914185

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce spune psihologia despre oamenii care vorbesc singuri prin casă?

Cum poți merge la psiholog prin CNAS fără să plătești? Cine poate beneficia de servicii decontate

De ce ne pasă atât de mult ce cred ceilalți despre noi? Psihologia unei nevoi pe care nu o putem opri

De ce oamenii care înșală ajung să se mintă și pe ei înșiși? Ce spune psihologia despre justificarea infidelității