Când părintele devine agresor. Semnele abuzului emoțional și efectele care pot continua la maturitate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„Ești prea sensibil”, „Din cauza ta m-am îmbolnăvit”, „Nu vei realiza nimic”. Când asemenea replici devin un tipar, nu mai vorbim despre o ceartă obișnuită, ci despre un posibil abuz emoțional.

Orice părinte poate ridica uneori tonul, poate spune ceva nedrept sau poate reacționa nepotrivit. O greșeală izolată, urmată de asumare și de încercarea sinceră de a repara relația, nu definește automat un părinte abuziv.

Abuzul emoțional apare atunci când umilirea, amenințarea, respingerea, controlul sau invalidarea devin un tipar repetat. Părintele își folosește poziția de autoritate într-un mod care afectează demnitatea, siguranța emoțională și dezvoltarea copilului.

Organizația Mondială a Sănătății include abuzul emoțional printre formele de maltratare a copilului atunci când comportamentul produce sau riscă să producă prejudicii sănătății, dezvoltării ori demnității acestuia.

Replici care pot indica un tipar abuziv

O expresie nu poate fi evaluată separat de context, frecvență și efectul pe care îl produce. Totuși, anumite replici apar frecvent în relațiile abuzive:

„Ești prea sensibil. Nu știi de glumă.”

„Nu s-a întâmplat așa. Inventezi.”

„Plângi degeaba. Îți dau eu motiv să plângi.”

„Din cauza ta m-am îmbolnăvit.”

„Dacă ai fi fost un copil bun, nu aș fi reacționat astfel.”

„Nu ești bun de nimic.”

„De ce nu poți fi ca fratele tău sau ca alți copii?”

„După tot ce am făcut pentru tine, îmi ești dator sau datoare.”

„Dacă pleci sau nu faci ce spun, înseamnă că nu mă iubești.”

„Dacă pleci, nu te mai întorci aici.”

Aceste mesaje pot transfera asupra copilului responsabilitatea pentru emoțiile adultului, pot condiționa afecțiunea de supunere și pot ataca valoarea copilului, nu doar comportamentul său.

Critică sau abuz emoțional?

Un părinte poate corecta un comportament fără să atace identitatea copilului. Există o diferență între „Ai greșit și trebuie să repari” și „Ești incapabil și nu vei face nimic în viață”.

Într-o relație sănătoasă, părintele poate recunoaște că a exagerat, își poate cere scuze și poate face eforturi pentru a nu repeta comportamentul. Într-o dinamică abuzivă, copilul este învinovățit constant, iar ceea ce simte este ridiculizat sau negat.

Termenul „gaslighting” trebuie folosit cu atenție. Nu orice dezacord privind o amintire este gaslighting. Acesta presupune un comportament repetat prin care cineva denaturează sau neagă realitatea, determinând persoana vizată să se îndoiască de propria memorie și percepție.

De ce se comportă astfel unii părinți?

Nu există o singură explicație și nu este corect ca orice părinte abuziv să fie diagnosticat de la distanță drept „narcisic”.

Unii repetă tipare trăite în propria copilărie. Alții au dificultăți în reglarea emoțiilor, confundă autoritatea cu dominația sau privesc copilul ca pe o extensie a propriei persoane. Stresul, consumul de alcool, problemele psihice și conflictele familiale pot crește riscul, dar nu justifică abuzul.

În unele familii, un copil este transformat în „țap ispășitor” și ajunge să poarte vina pentru frustrările adulților. Explicația comportamentului părintelui poate ajuta la înțelegerea situației, dar nu îi anulează responsabilitatea.

Ce efecte poate avea asupra copilului?

Expunerea repetată la umilire și teamă poate menține organismul într-o stare de alertă. Copilul învață să urmărească tonul vocii, expresiile și dispoziția părintelui pentru a anticipa următoarea reacție.

Pe termen lung, abuzul emoțional este asociat cu un risc mai mare de anxietate, depresie, rușine persistentă, dificultăți de încredere și stimă de sine scăzută. Unele persoane devin excesiv de supuse, evită conflictele sau simt că trebuie să mulțumească permanent pe toată lumea. Organizația Mondială a Sănătății avertizează că stresul sever sau prelungit poate afecta dezvoltarea sistemului nervos și imunitar.

Aceste efecte nu sunt inevitabile. Sprijinul unui adult de încredere, relațiile sigure și intervenția psihologică pot reduce impactul experiențelor adverse.

Ce poate face un minor?

Primul pas este să vorbească despre ceea ce se întâmplă cu un adult de încredere: profesor, consilier școlar, medic, rudă sau părintele unui prieten.

În România, 119 este numărul național pentru raportarea cazurilor de abuz, neglijare, exploatare și violență asupra copiilor. Pentru consiliere și sprijin confidențial poate fi apelat gratuit Telefonul Copilului – 116 111 (singurul serviciu telefonic dedicat copiilor și adolescenților), de luni până vineri, între orele 10:00 și 20:00. În caz de pericol imediat trebuie sunat la 112.

Dacă acest lucru nu îl expune unui risc suplimentar, copilul poate nota datele și descrierea incidentelor sau poate păstra mesajele primite. Documentarea nu trebuie făcută dacă există riscul ca părintele să o descopere și să devină mai violent.

Ce poate face un adult abuzat de propriii părinți?

Limitele trebuie formulate concret: „Dacă mă jignești, închei conversația” sau „Nu discut acest subiect cu tine”. Limita nu este o încercare de a-l obliga pe celălalt să se schimbe, ci o decizie despre ceea ce va face persoana când comportamentul se repetă.

Reducerea contactului sau întreruperea sa poate fi necesară în unele cazuri, dar nu este singura soluție și trebuie evaluată în funcție de siguranță, dependență financiară, locuință și consecințele posibile. Psihoterapia poate ajuta la reconstruirea stimei de sine și la diferențierea vinovăției reale de cea impusă de familie.

Adulții afectați de violență domestică pot apela gratuit, 24 de ore din 24 și șapte zile din șapte, numărul național 0800 500 333.

Știați că?

Abuzul emoțional poate exista și în familii în care copilul primește hrană, haine și educație. Asigurarea nevoilor materiale nu anulează umilirea, amenințarea sau controlul psihologic.

Un părinte care își cere scuze, își asumă răspunderea și își schimbă consecvent comportamentul este diferit de unul care cere iertare, dar repetă același tipar.

Surse

https://www.cdc.gov/aces/about/index.html

https://sts.ro/ro/119-numar-unic-de-telefon-la-nivel-national-pentru-cazurile-de-abuz-impotriva-copiilor/

https://telefonulcopilului.ro/cum-ajutam/

https://anes.gov.ro/asistenta-pentru-victime/call-center/

Vă recomandăm să citiți și:

Cum putem încetini îmbătrânirea creierului: exercițiile, alimentația și mai puțin Netflix

Ceaiul și cafeaua foarte fierbinți ar putea tripla riscul unui tip de cancer esofagian

Gustările dintre mese nu sunt neapărat rele. Când apar problemele?

Cum ar trebui să mănânce bărbații după 50 de ani: mai puține diete-minune și mai multă fibră