Se pare că Chihuahua sunt înrudiți cu un animal neașteptat. Chihuahua sunt niște câini un pic ciudați. Îi iubim, dar este greu de negat că acești micuți au ceva diferit. Un nou studiu despre originile genetice ale câinilor ar putea explica măcar parțial de unde vine această particularitate.
Chihuahua sunt înrudiți cu un animal neașteptat. Cercetătorii au descoperit că Chihuahua împărtășesc anumite gene cu coioții sălbatici (Canis latrans). ADN-ul, planul genetic prezent în fiecare celulă a unui organism, păstrează istoria evoluției sale. Părinții le transmit ADN-ul urmașilor, iar mutațiile pot modifica uneori acest material. Tocmai de aceea, oamenii de știință pot folosi ADN-ul pentru a urmări originile speciilor și ale populațiilor de-a lungul timpului.
O echipă de la Universitatea Stanford (SUA) a testat două programe informatice noi, Gnomix și Gnofix, capabile să analizeze simultan genomurile mai multor animale și să estimeze relațiile dintre ele, reconstruind astfel istoria lor evolutivă. Metoda, cunoscută drept inferență a ascendenței locale, le permite cercetătorilor să determine de unde provin anumite segmente ale ADN-ului unui animal.
Cercetătorii au descoperit o particularitate importantă în genomul celei mai mici rase de câini din lume. Chihuahua au mai multe segmente genetice comune cu coioții sălbatici. Existau deja dovezi că rasele mexicane Chihuahua și Xoloitzcuintli (Câinele mexican fara păr), cunoscut și drept Xolo, sunt rezultatul unui amestec dintre câini europeni și câini precolumbieni. În timp ce majoritatea raselor domestice moderne au origini europene, cele două au păstrat fragmente din moștenirea genetică a câinilor din Lumea Nouă.
Analiza realizată cu Gnomix a confirmat această origine nord-americană. În arborele genetic al lui Chihuahua apar gene provenite de la coioți, în timp ce peste 4% din genomul Xolo provine din ascendențe genetice asociate câinilor arctici.
Studiul nu poate stabili exact când au ajuns genele de coiot în descendența genetică a lui Chihuahua, însă cercetările anterioare sugerează că acest lucru s-a întâmplat înainte de sosirea lui Cristofor Columb în Americi.
Nu se știe dacă împerecherea dintre câini și coioți a fost intenționată sau accidentală și nici ce caracteristici ar fi putut moșteni Chihuahua de la strămoșii săi indigeni. Urechile lor disproporționat de mari și vocalizările expresive amintesc însă într-un mod surprinzător de coioți.
Chihuahua sunt cunoscuți și pentru personalitatea lor independentă, mândră și sigură pe sine, în ciuda dimensiunilor reduse. Ar fi tentant să îi atribuim aceste trăsături moștenirii de la coioți, însă nu există suficiente dovezi pentru o asemenea concluzie.
„S-a demonstrat că, în anumite condiții, coioții și lupii sălbatici se pot hibridiza în mod natural, în special în regiunile geografice în care trăsăturile comportamentale asemănătoare lupilor sunt avantajoase”, a explicat zoologa Jacqueline Boyd, care nu a participat la studiu.
Totuși, dimensiunile minuscule ale lui Chihuahua sunt probabil rezultatul selecției artificiale, oamenii favorizând anumite caracteristici de-a lungul generațiilor, explică ScienceAlert.
„Există dovezi privind prezența unor câini de dimensiuni foarte mici în culturile mezoamericane de dinaintea contactului cu europenii, însă nu se știe cum se raportează aceștia la Chihuahua”, a scris Boyd.
Cercetarea a fost publicată în Nature Communications.
Cercetătorii au descoperit efectele taifunurilor asupra bacteriilor din oceane
Test de cultură generală. Cum se calculează amprenta de carbon?
Viața din adâncurile oceanului are o sursă de hrană secretă la care cercetătorii nu se așteptau