Legătura genetică dintre anxietatea câinilor și a oamenilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Dacă Golden Retrieverul tău se ascunde sub pat la fiecare sunet necunoscut, nu este neapărat un câine „fricos” sau „timid” din cauza felului în care a fost crescut. S-ar putea să fie pur și simplu programat astfel la nivel biologic.

Un studiu recent de la Cambridge arată că teama unui câine și anxietatea unui om au o rădăcină comună: împărțim aceleași gene care influențează sensibilitatea și modul în care reacționăm la stres. Suntem, de fapt, mult mai asemănători cu prietenii noștri patrupezi decât am crezut vreodată.

• Primul copil din lume diagnosticat cu autism a trăit până la 89 de ani
• Cum să îți calmezi anxietatea în situații stresante?

Acesta e rezultatul unui studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences de o echipă de la Universitatea din Cambridge, după ce a analizat ADN-ul a 1.300 de Golden Retrievers și a corelat tiparele genetice cu comportamentul fiecărui câine.

Ce au descoperit cercetătorii

Prin scanarea întregului genom al fiecărui Golden Retriever, cercetătorii au găsit markeri genetici mai frecvenți la câinii cu anumite trăsături de comportament. Această abordare le-a permis să coreleze regiuni specifice ale genomului cu tipare distincte de reacție și răspuns. Au evidențiat gene care stau la baza unor trăsături precum ușurința de a fi dresați, nivelul de energie, frica de străini și agresivitatea față de alți câini. Când au comparat aceste rezultate cu studii genetice umane similare, au descoperit că 12 dintre genele observate la Golden Retriever în cadrul acestui studiu stau și la baza trăsăturilor comportamentale și emoționale umane.

„Rezultatele sunt cu adevărat izbitoare. Oferă dovezi puternice că oamenii și Golden Retrieverii au rădăcini genetice comune pentru comportamentul lor. Genele pe care le-am identificat influențează frecvent stările emoționale și comportamentul în ambele specii”, a spus Dr. Eleanor Raffan de la Universitatea din Cambridge, care a condus studiul.

Câinele anxios și omul anxios

Unele dintre conexiunile descoperite sunt de o precizie impresionantă. Câinii care se tem de zgomote puternice, de străini sau de alte animale poartă variante ale genelor ASCC3 și PRDX1. La oameni, aceleași gene au fost asociate cu anxietatea, fluctuații ale dispoziției și sensibilitatea emoțională.

De asemenea, gena PTPN1 a fost asociată cu agresivitatea față de alți câini, în timp ce la oameni, aceeași genă este corelată cu inteligența și depresia majoră. Deși efectele par diferite la cele două specii, ele au un numitor comun: modul în care sistemul nervos procesează amenințările și reglează emoțiile. Mai mult, ușurința cu care un Golden Retriever învață comenzi este asociată cu gena ROMO1, legată la oameni de capacitățile cognitive. Acest lucru demonstrează că succesul unui dresaj nu depinde doar de recompense, ci are o puternică componentă emoțională, scrisă în codul genetic al câinelui.

Lupa genetică: De ce ADN-ul câinilor este mai ușor de descifrat

Rasele pure oferă un avantaj important în cercetare. Selecția riguroasă de-a lungul generațiilor a dus la populații cu o structură genetică stabilă, în care secvențe întregi de ADN se moștenesc împreună, ca niște „pachete”. Această uniformitate funcționează ca o lupă: face ca variațiile genetice asociate comportamentului să fie mult mai ușor de observat decât la oameni, unde variabilitatea genetică tinde să estompeze aceste diferențe. Cu alte cuvinte, ceea ce la oameni este greu de distins devine, în cazul câinilor, mult mai clar.

Descoperirile sugerează că patrupedele care se comportă agresiv sau anxios nu sunt neapărat câini „răi” sau „prost dresați”, ci pur și simplu au o vulnerabilitate genetică în fața stresului. Atunci când experiențele de viață amplifică această sensibilitate, ei pot adopta comportamente pe care noi le etichetăm greșit, când, în realitate, sunt manifestări ale unei suferințe interne.

„Dacă Golden Retrieverul tău se ascunde în spatele canapelei de fiecare dată când aude soneria de la ușă, poate vei avea mai multă empatie dacă știi că are o predispoziție genetică spre sensibilitate și anxietate”, a spus Dr. Anna Morros-Nuevo, cercetătoare la Cambridge, care a participat la studiu.

În ceea ce îi privește pe oameni, implicațiile merg și mai departe. „Câinii din casele noastre împart cu noi nu doar mediul fizic, ci și unele dintre provocările psihologice ale vieții moderne. Animalele noastre de companie ar putea fi modele excelente pentru unele afecțiuni psihiatrice umane asociate cu tulburări emoționale”, a adăugat profesorul Daniel Mills de la Universitatea din Lincoln.

Altfel spus, anxietatea, fie că se manifestă printr-un atac de panică uman sau prin tremurul unui câine ascuns sub pat, are un fundament biologic comun. Este vorba despre un mecanism de supraviețuire pe care îl împărțim, de milenii, cu animalele noastre de companie.

Surse:

https://www.sciencedaily.com/releases/2026/03/260306224229.htm

https://www.cam.ac.uk/research/news/golden-retriever-and-human-behaviours-are-driven-by-same-genes

https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.2421757122

https://studyfinds.org/genetic-link-between-dogs-and-humans/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Creierul oamenilor care consumă canabis și tutun are un volum mai mic

Se pare că și veverițele sunt pretențioase la mâncare, nu doar oamenii

De ce este atât de greu să te desprinzi de oamenii care îți fac rău?

Paradoxul inteligenței: de ce oamenii foarte inteligenți se îndoiesc mai mult de ei