Două cuvinte din jurnalele bombardamentului de la Hiroshima ar putea avea implicații dezastruoase pentru omenire

Două cuvinte din jurnalele bombardamentului de la Hiroshima ar putea avea implicații dezastruoase pentru omenire. Analiza jurnalelor de zbor ale avionului Enola Gay, care a lansat bomba atomică asupra orașului Hiroshima la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a scos la iveală o expresie de două cuvinte cu posibile implicații devastatoare pentru omenire.

Pe 6 august 1945, la ora locală 8:15, Statele Unite au detonat bomba atomică „Little Boy” deasupra orașului japonez Hiroshima, marcând prima utilizare a unei arme nucleare în război.

Înainte de acest eveniment, în timpul dezvoltării bombei prin Proiectul Manhattan, J. Robert Oppenheimer și alți fizicieni se temeau că explozia ar putea declanșa o reacție în lanț în atmosferă, capabilă să distrugă rapid întreaga viață de pe Pământ.

Fizicianul american Arthur Compton, consultat de Oppenheimer în această privință, explica în 1959 că nucleele de hidrogen ar putea fuziona pentru a forma nuclee de heliu, eliberând cantități uriașe de energie, așa cum se întâmplă în Soare.

Îngrijorarea era că temperaturile extreme generate de bomba atomică ar putea declanșa această reacție. Oppenheimer s-a întrebat inclusiv dacă explozia ar putea provoca arderea hidrogenului din apa oceanelor sau a azotului din atmosferă, scrie IFL Science.

În cele din urmă, fizicienii au concluzionat că răcirea radiativă ar împiedica susținerea unei asemenea reacții în condițiile atmosferice de pe Pământ. Explozia de la Hiroshima a confirmat că atmosfera nu putea fi aprinsă în acest mod.

Posibilitatea unei ierni nucleare

Totuși, utilizarea armelor nucleare ridică și o altă problemă: posibilitatea apariției unei ierni nucleare. Acest scenariu presupune că incendiile provocate de un război nuclear de amploare ar trimite cantități uriașe de funingine și carbon în straturile superioare ale atmosferei, blocând lumina solară și provocând răcirea globală.

Nu există însă certitudini privind amploarea unui asemenea fenomen. Oamenii de știință încearcă să estimeze cât material ar putea ajunge în atmosfera superioară, iar Hiroshima reprezintă principalul exemplu real disponibil pentru studierea efectelor unei explozii nucleare de acest tip.

Pentru a obține noi indicii, o echipă de cercetători a analizat jurnalele bombardamentului de la Hiroshima și mărturiile echipajului avionului Enola Gay și ale aeronavelor care l-au însoțit. După explozie, membrii echipajelor au rămas suficient de mult timp în zonă pentru a observa și fotografia norul rezultat.

Trăgătorul din coada avionului, George Caron, a descris orașul ca fiind acoperit de o masă joasă, care semăna cu melasa în fierbere și se extindea spre dealurile din apropiere. Prin aceasta se puteau vedea flăcări izbucnind în diferite locuri.

Două cuvinte din jurnalele bombardamentului de la Hiroshima ar putea avea implicații dezastruoase pentru omenire: „Nor dispărut”

Cercetătorii i-au acordat o atenție deosebită unei însemnări de două cuvinte, „cloud gone” („nor dispărut”), consemnată la ora 10:52. În acel moment, avionul se afla la aproximativ 750-765 de kilometri distanță de Hiroshima, la o altitudine de circa 7,6 kilometri.

Un document preciza că observația fusese întreruptă de ceață, nu de curbura Pământului. Acest detaliu le-a permis cercetătorilor să estimeze înălțimea minimă a norului, deoarece acesta nu coborâse încă sub linia orizontului.

Pentru a ține cont de condițiile meteorologice din ziua exploziei și de modul în care acestea influențau refracția luminii, echipa a folosit date istorice despre vreme și a rulat 100.000 de simulări.

Rezultatele arată că, cu o probabilitate de 95%, norul a depășit înălțimea de 11,3 kilometri. Estimarea mediană a limitei inferioare a fost de 12,1 kilometri. Cercetătorii nu au putut stabili însă o înălțime maximă, astfel că norul ar fi putut ajunge considerabil mai sus.

Această altitudine este compatibilă cu scenariile unei ierni nucleare, în care o cantitate suficientă de material ajunge în atmosfera superioară pentru a provoca răcirea globală.

Deși analiza presupune anumite ipoteze, Hiroshima rămâne principalul exemplu real pe care oamenii de știință îl pot folosi pentru a studia asemenea efecte. Bombardamentul de la Nagasaki nu a produs aceeași furtună de foc.

Studiul a fost publicat în revista Geophysical Research Letters.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au făcut o descoperire uimitoare care ar putea ajuta la explicarea existenței vieții

Rocile colectate din adâncul oceanului s-au aprins spontan în laborator. Cum a fost posibil?

Plantele de apartament împrospătează aerul? De câte ai avea nevoie pentru a produce suficient oxigen

Roverul Curiosity a surprins un răsărit de soare spectaculos pe planeta Marte