Prima pagină Stiinta

Top 10: Cei mai malefici savanti din istorie

Georgiana Fefea 02.14.2008 | ● Vizualizări: 11670
Top 10: Cei mai malefici savanti din istorie     no tags + zoom
Galerie foto (1)

De-a lungul timpului au existat oameni de stiinta, cercetatori, savanti excentrici, care, manati de dorinta de a patrunde necunoscutul, au lasat omenirii o vasta si bogata mostenire culturala si stiintifica. Dorinta lor de a descifra misterele ermetice ale vietii, mergand pana la sfidarea comunitatilor in care traiau, a facut posibila aparitia cuvantului “evolutie”, folosit de oameni azi pentru a desemna diferenta adanca intre rasa umana si celelalte vietuitoare care populeaza planeta.

10. Paracelsus (1496 – 1541)

Paracelsus si-a creat intr-un timp foarte scurt un renume in domeniul medicinei, astrologiei si toxicologiei. Foarte invatat, manat de curiozitatea de a descifra tainele stiintelor oculte, acesta era caracterizat de o mandrie exagerata. Aerul de superioritate pe care il afisa, inclusiv in discutiile cu alti carturari, i-au atras foarte multa antipatie. Aportul lui in domeniul toxicologiei s-a demonstrat a fi foarte util, fiind promotorul ideei ca dozele fac otrava. Altfel, folosite in doze mici, anumite otravuri puteau fi folosite in tratamentul anumitor afectiuni. Si-a castigat aprecierea si renumele datorita ideilor si inovatiilor pe care le oferea comunitatii. In particular insa, acesta credea ca poate crea homunculi, mici oameni, care odata creati, nu trebuiau sa depaseasca inaltimea unui picior si care erau potriviti pentru a juca rolul unor slugi eficiente.

9. Johann Konrad Dippel (1673-1734)

Nascut in castelul Frankenstein, excentricul doctor era cunoscut datorita experimentelor ciudate care, in final, i-au adus celebritatea. Jucand-se cu nitroglicerina, reuseste sa distruga un turn, insa in acelasi timp, descopera si proprietatile medicinale ale acesteia. Se zvonea despre el ca ar fi incercat sa transfere sufletul unui cadavru in altul, insa nimeni nu stia acest lucru cu certitudine. Printre extravagantele sale, a facut si cateva descoperiri care s-au dovedit a fi foarte utile, printre care descoperirea unei nuante de vopsea albastra, ce avea sa fie cunoscuta mai tarziu sub trei nume: Albastru de Prusia, Albastru de Berlin sau Albastru de Paris si un ulei de origine animala, folosit multa vreme in medicina in tratamentul epilepsiei.

8. Alfred Nobel (1833-1897)

Prezenta cunoscutului om de stiinta, poate parea nepotrivita intr-un asemenea top, insa una dintre cele mai utilizate inventii ale acestuia a produs un numar impresionant de victime umane, iar lista ramane inca deschisa. Descoperind rolul nitroglicerinei in confectionarea dinamitei, Nobel a “daruit” lumii primul exploziv mortal la care aveau acces masele. Una dintre primele victime ale inventiei sale este chiar fratele sau, decedat intr-un experiment care avea loc intr-o uzina. Era doar prima victima dintr-un lung sir de mii de oameni. Acesta a regretat intotdeauna functionalitatile date inventiei sale, care avea initial rolul de a usura procesul constructiilor. Pentru a-si spala pacatele sau pentru a le minimaliza, infiinteaza premiul Nobel, dupa ce citeste rubrica de decese, unde se anunta (dintr-o pura confuzie) ca a decedat “Negustorul Mortii”.

7. Trofim Lysenko (1898-1976)

Desi experimentele sale nu au avut ca rezultat decese in masa, greselile de conducere ale acestuia au aruncat Uniunea Sovietica cu cateva decade in urma in privinta cercetarilor stiintifice. Lysenko era directorul Institutului de Genetica si era specializat in domeniul agriculturii. Obiceiul acestuia era de a raporta superiorilor numai succesele institutului pe care il conducea, rezultatele sale fiind bazate pe dovezi neimportante, dosare incomplete si lipsa totala a oricarui controlul din partea acestuia. Abuzurile lui Lysenko facute in numele stiintei au dus la stagnarea pe termen lung al oricarui progres al Uniunii Sovietice in domeniul geneticii.

6. Dr. Jack Kevorkian (1928)

A devenit celebru dupa ce a inceput sa sustina drepturile bolnavilor in stadiu terminal de a decide asupra propriei vieti, mergand pana la a infrunta legea pentru a-si sustine cauza. In cele din urma, a fost arestat, iar in cadrul procesului a declarat ca a asistat peste 130 de pacienti pe patul de moarte. Intemnitat in 1999, a primit o sentinta de 8 ani si una de la 10 pana la 15 ani pentru crima de gradul doi, cand, in 1998 a otravit un pacient de 52 de ani din Michigan.

5. Dr. J.Robert Oppenheimer (1904-1967)

Aflat la conducerea proiectului Manhattan, grupul responsabil pentru crearea si folosirea bombei atomice, Dr. J.Robert Oppenheimer era un stralucit fizician nuclear. In acelasi timp, era si un inflacarat sustinator al comunismului, fiind inscris in multe partide comuniste de pe coasta de vest a Americii, recunoscand ca imaginea lui este asociata cu miscarea comunista. S-a declarat a fi oripilat de rezultatul muncii echipei pe care o conducea. Insa un coleg de echipa a dezmintit la scurt timp spusele acestuia, afirmand ca Dr. J.Robert Oppenheimer participa deseori cu idei in proiect, insa calitatea sa era ca stia sa insufle oamenilor increderea in ceea ce fac, creand o atmosfera unica de entuziasm si competitie care a permis ca proiectul sa fie finalizat.

4. Membrii studiului Tuskegee

Timp de 40 de ani, intre 1932 si 1972, Departamentul de Sanatate Publica al Statelor Unite a efectuat un experiment care a avut ca subiecti 399 de persoane de culoare neagra, in mare parte sarace sau needucate, aflate in stadiul final de sifilis. Ideea experimentului era de a obtine mai multe informatii asupra cursului acestei boli, in cazul in care ea nu este tratata. Cercetatorii au inteles foarte repede ca subiectii vor putea furniza informatii utile numai la autopsie, de aceea se faceau eforturi mari pentru a se asigura ca pacientii nu merg in alte locuri pentru a obtine ingrijiri medicale. Programul a fost intrerupt in 1972, cand totul a fost facut public de catre ziarul Washington Star. La prima vedere, cazul pare unul clasic de rasism, insa aceasta teorie nu poate sta in picioare, avand in vedere ca foarte multi membri ai acestui grup de cercetari erau ei insisi de culoare neagra.

3. Dr. Sigmund Rascher (1909-1945)

Dr.Rasher a fost unii dintre invatatii care au ales sa isi foloseasca stiinta in detrimentul umanitatii. Manat de curiozitati macabre, acestuia i s-a oferit un moment prielnic pentru a si le satisface in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Infamele experimente medicale ale doctorului in lagarul de concentrare de la Dachau includeau studii asupra malariei, teste pentru medicamente, studii asupra hipotermiei in care 300 de subiecti (dintre care o treime au pierit) au fost obligati sa stea in frig, la altitudini inalte. Tot aici, a dezvoltat capsulele de cianura, care puteau fi usor inghitite, intentionat sau accidental. In mod ironic, acesta avea sa fie modul ales de prietenii sai apropiati, Hermann Goring si Heinrich Himmler, pentru a se sinucide.

2. Dr. Josepf Mengele (1911-1979)

Cunoscut drept Ingerul Mortii, Mengele primeste in 1943, in plin razboi, rolul de a supraveghea selectia transporturilor de prizonieri din lagarul de la Birkenau, avand puterea de a decide cine era apt pentru munca, cine putea fi folosit drept cobai uman si cine era trimis in camerele de gazare.
Interesele stiintifice ale doctorului Mengele erau axate in mod special pe problemele de ereditate, multe dintre experientele sale urmarind demonstrarea superioritatii rasei ariene.
Cazurile gemenilor ii atrageau atentia, supervizandu-i in mod special pe acestia dupa ce ii inchidea in baraci speciale.

Foarte multi copii din lagar sufereau de o boala numita Norma, care se manifesta in mod special la copiii care au un sistem imunitar slab si sufera de malnutritie. Mengele a insarcinat un medic ceh sa se ocupe in mod special de acesti copii, fiind convins ca la radacinile acestei boli se afla inferioritatea rasiala. Nici piticii nu erau uitati. Se pare ca preferata lui Mengele, denumita pretentios de catre acesta “familia mea de pitici”, era o familie de romani evrei, dintre care 7 membri din 10 erau pitici. Acestia formasera o trupa de circ inainte de a fi trimisi in lagar, dar pentru Mengele ei reprezentau doar culmea anormalului. Nici cei “normali” nu erau scutiti de curiozitatea macabra a doctorului: unora li se injectau diverse substante in ochi pentru a li se schimba culoarea, altora li se amputau membre, mergand pana la efectuarea asupra anumitor prizoniere teste de sterilizare si tratamente de soc, carora foarte putine le-au supravietuit.
Dupa terminarea razboiului, acesta a fugit initial in Austria, dupa care s-a refugiat in America de Sud, unde a murit in 1979, inecat in urma unui infarct. Cadavrul sau a fost identificat dupa ADN-ul extras din ramasitele sale.

1. Dr. Shiro Ishii (1892-1959)

Vastele cunostinte medicale si dedicarea catre sudiu au facut ca Dr. Shiro Ishii sa fie foarte repede observat de catre superiorii sai si promovat in functia de sef al departamentului de studiu al armelor biologice, apartinand de o unitate secreta a armatei imperiale japoneze, Unit 731. Aceasta avea sa ramana in istorie ca un loc al groazei, unde cele mai neinchipuite experimente au fost facute, avand drept cobai oameni vii. In 1932 au inceput primele teste in cadrul unui proiect secret al armatei japoneze. In 1936, Unit 731 era formata. Ishii a construit un complex imens, format din 150 de cladiri care ocupau peste
6 000 metri patrati in afara orasului Harbin in China, iar pentru a distrage atentia autoritatilor, au declarat ca imensa constructie este un centru de purificare al apei.

O parte dintre atrocitatile comise de catre Dr. Ishii si echipa sa includeau disectii efectuate pe oameni vii, inclusiv femei insarcinate. Prizonierilor li se indepartau diverse membre, care erau ulterior reatasate la o alta parte a corpului, iar altora li se ingheatau corpurile, fiind apoi dezghetate pentru a studia evolutia cangrenei netratate.

Oamenii erau folositi drept cobai vii in testele cu grenade si aruncatoare de foc sau injectati cu virusi si bacilli, administrati sub forma unor vaccinuri, pentru a observa efectele bolilor inoculate.
Au fost initiate si cercetari in privinta efectelor bolilor venerice netratate, iar pentru asta, prizonierii, atat femei cat si barbati erau violati pentru a fi infectati cu sifilis si gonoree.
La sfarsitul razboiului, autoritatile americane de ocupatie i-au garantat doctorului Ishii imunitatea in schimbul rezultatelor studiilor sale. Prin urmare, acesta nu a petrecut nici o zi din viata in inchisoare, permitandu-i-se sa isi continue studiile intr-un alt laborator.
A murit la varsta de 67 de ani din cauza unui cancer la gat.

Crezi ca am omis pe cineva sau crezi ca unul dintre oamenii de stiinta mentionati nu trebuia sa se afle in acest top? Comenteaza aici topul celor mai malefici oameni de stiinta!