10 fenomene care nu au putut fi explicate pana in prezent

10. Amfibieni vii inchisi in piatra

Pana in prezent au fost documentate peste 90 de cazuri din toata lumea, in care amfibieni vii au fost descoperiti in carcase ermetice de carbune sau piatra. In peste 40 dintre ele a fost vorba de broaste sau mormoloci. Cercetatorii care au documentat cazurile respective sustin ca batracienii erau acoperiti de mucus si capatasera o culoare alba a pielii, asta ca o reactie a privarii de lumina. Ceea ce este de-a dreptul socant este faptul ca animalele, odata intrate in contact cu aerul, au revenit la viata, chiar daca pentru scurt timp. In majoritatea cazurilor, subiectii au decedat in decurs de 24 – 72 de ore, desi exista mentiuni despre exceptii in care animalele au supravietuit pe termen nelimitat.

• Anemonele-de-mare, o specie marină care rămâne veșnic tânără datorită neuronilor săi
• Capsula Orion a doborât recordul pentru cea mai mare distanță parcursă vreodată de o navă spațială…

In mod logic, este imposibil ca un organism viu, mai ales cand implica o vertebrata, sa poata supravietui mii sau chiar milioane de ani – atat cat este nevoie pentru formarea unei roci – privat de oxigen, hrana si apa, intr-o carapace ermetica de piatra sau carbune. O posibila explicatie ar fi aceea conform careia amfibienii isi pot incetini functiile organismului atat de mult, incat sa poate supravietui luni de zile fara elementele necesare vietii. In plus, aceiasi amfibieni ar fi trebuit sa patrunda intr-un anume tip de mal, capabil sa se solidifice rapid, mai ales in contact cu o apa puternic mineralizata. Si totusi, nu toate cazurile intalnite implinesc aceste conditii. Cert este ca fenomenul este mult mai comun decat ne-am putea inchipui…

9. Imaginile periferice surprinse de ochiul uman

Fenomenul a fost descris pentru prima data in secolul al XVI-lea de catre alchimistul Jackob Bohme, si prezentat ca o capacitate a oamenilor de a surprinde figuri si siluete enigmatice, asemenea unor umbre, cu coltul ochiului. Siluetele au, in cele mai multe cazuri, forme umane, intunecate, si sunt foarte agile. Adevarul este ca aproape fiecare persoana a trait acest sentiment cel putin o data in viata, iar observatiile de acest gen au fost insotite de stari de neliniste, fiori si sentimentul ca un lucru neobisnuit tocmai s-a intamplat. Oamenii de stiinta au sugerat faptul ca atari senzatii pot fi perceptii false sau halucinatii de scurta durata, dar nu au putut explica de ce acestea au loc.

Este posibil ca, in incercarea sa de a reda realitatea, creierul uman sa transmita informatii false, prin prisma capacitatilor sale de analiza, si astfel sa apara asemenea senzatii stranii. Nu putine sunt vocile care sustin, insa, ca oamenii au capacitatea de a descifra „realitatile” unei dimensiuni paralele. Cu secole in urma, o opinie tributara superstitiilor si credintelor vremii sustinea ca silueta intunecata care apare uneori nu este altceva decat moartea, iar de aici si pana la aparitia unor interpretari care sa sustina ca aceeasi silueta este un mesager al carui rol este acela de a transporta sufletul celor decedati in lumea de dincolo, un suflet ratacit intre dimensiuni sau un demon rauvoitor, nu a mai fost decat un pas. In realitate, nimeni nu poate explica de ce majoritatea oamenilor traiesc asemenea senzatii…

8. Urme imposibile

Atat arheologii, cat si paleontologii sau chiar simplii amatori, au descoperit urme de dinozauri incrustate in piatra. Astfel de urme s-au format de-a lungul milioanelor sau zecilor de milioane de ani, dupa ce uriasele animale ar fi calcat pe un sol moale care, cu timpul, s-a solidificat transformandu-se in piatra. Nimic neobisnuit pana acum cu privire la acest proces natural. Misterul apare odata cu descoperirea in mai multe site-uri arheologice a urmelor de dinozauri alaturi de… urme umane. Cel mai renumit sit este Paluxy, sit aflat in apropiere de Glen Rose, Texas, Statele Unite ale Americii. Aici, alaturi de urme vechi de aproape 100 de milioane de ani ale dinozaurilor se regasesc urme cat se poate de clare ale unui om. Controversele sunt cu atat mai aprinse cu cat, din datele pe care le detinem, este imposibil ca un om sa fi trait in perioada uriaselor reptile dinozauriene. In fapt, oamenii au aparut acum circa 200.000 de ani, pe cand ultimii dinozauri si-au dat sfarsitul in urma cu aproape 65 de milioane de ani. Si totusi, cum se pot explica astfel de urme? Ei bine, oamenii de stiinta nici nu vor sa discute posibilitatea autenticitatii unei astfel de coexistente umano-dinozauriene. Ei considera totul o farsa bine pusa la punct, si asta in ciuda faptul ca urme identice au fost descoperite si in siturile de la Antelope Spring, Nevada si Stinnet, Texas.

7. Oameni care dispar fara urma

In fiecare colt al lumii exista oameni care dispar fara urma in fiecare zi. Nu trebuie decat sa incercati o simpla cautare pe internet pentru a vedea proportiile acestui fenomen. Unii dintre cei disparuti sunt gasiti in cele din urma, dar marea lor majoritate dispare pentru totdeauna. Nu la aceste persoane ne vom referi, insa, aici de fata. Mult mai bizara este disparitia oamenilor in fata a zeci sau sute de martori. Exista, in prezent, sute de marturii cu privire la persoane care dispar, pur si simplu, ca si cum s-ar volatiliza in fata unei audiente. Nu exista niciun motiv aparent al disparitiei lor, cei mai multi erau multumiti de viata pe care o duceau, aveau familii si nici nu dadeau semnele unei depresii care sa ii impinga catre acte necugetate. Si totusi, fie ca se aflau pe strada, ca faceau jogging in parc sau ca lucrau pe camp, oamenii au disparut in fata a cel putin un martor. Tema a fost deja preluate de mai multe productii hollywodiene dar oamenii de stiinta nu au putut oferi o explicatie plauzibila nici pana in prezent…

6. Zgarieturile si vanataile care apar din senin

V-ati trezit vreodata dimineata ca sa observati ca pe corp v-au aparut zgarieturi sau vanatai fara o explicatie prealabila? Ei bine, atunci faceti parte dintre sutele de milioane de oameni care au patit acelasi lucru. De fapt, sunt atat de multe cazuri de acest gen incat pe internet au aparut forumuri specializate in care oamenii posteaza fotografii cu ranile aparute din senin si incearca sa le gaseasca o explicatie plauzibila. Cei mai multi dintre noi pun aceste rani pe seama intepaturilor de insecte, a unei reactii alergice, a unor lovituri pe care nu le-au sesizat in timpul zilei sau pe seama miscarilor necontrolate din timpul somnului. De cele mai multe ori, zgarieturile dispar dupa cateva ore sau zile, nu au complicatii si nu sunt luate in seama. Si totusi, persoane care sufereau constant din cauza unor asemenea rani, au fost supuse unor teste repetate pentru a se afla cauza bizarului fenomen. Chiar daca au dormit cu manusi de cauciuc, daca intreaga casa a fost curatata de insecte si chiar daca subiectii in cauza nu prezentau alergii, ranile au continuat sa apara. Este de notorietate cazul unei femei din Marea Britanie care a cerut sa fie supravegheata in timpul somnului pentru a putea afla daca isi producea singura ranile. Nici de aceasta data nu s-a putut oferi o explicatie…

Medicii au inaintat ipoteza prezentei unei boli a pielii, Pityriasis Rosea, dar aceasta interpretare nu si-a gasit un fundament real. Evident, ca nu putem accepta nici teoriile fantasmagorice cu privire la prezenta demonilor, goblinilor sau a stravechilor incubus si succubus despre care unii cred ca ar fi autorii semnelor misterioase. Cert este ca acesta, desi extrem de des intalnite, raman inca un mister pentru toti cei care au incercat sa le descifreze tainele.

5. Infrasunetele naturale

Infrasunetele sunt descrise ca orice frecventa audio mai joasa de 20Hz – frecventa ce poate fi perceputa de urechea umana, Nu exista niciun dubiu cu privire la existenta lor. Mai mult, ele pot fi detectate si chiar create cu ajutorul tehnologiei moderne. Pot calatori pe distante uriase si sunt, adeseori, asociate cu fenomene naturale precum eruptiile vulcanice sau cutremurele. Acesta poate fi si motivul pentru care unele animale pot anticipa producerea unui asemenea dezastre naturale. Studiile au aratat, insa, ca expunerea oamenilor la infrasunete poate duce la aparitia depresiei, fricii, anxietatii si a atacurilor de panica. Unii cercetatori au avansat chiar ideea ca frecventa de 19Hz este asociata, in general, cu fenomenele paranormale si ca poate duce la halucinatii. Daca sursa infrasunetelor este suficient de puternica, vibratiile imprimate obiectelor pot lasa senzatia ca acestea se misca singure si chiar, in cazul celor de sticla, acestea sa se sparga. Chiar daca infrasunetele au fost deja folosite ca arme psihologice, sau ca metode pentru a stimula multimile de oameni, studiile efectuate pana in prezent nu au reusit sa explice originea lor si nici efectele complete pe care le au asupra organismelor vii.

4. Luminile din Hessdalen

Fenomene stranii pentru cei mai multi dintre noi au loc zi de zi pe cer. Cele mai multe si-au gasit deja o explicatie stiintifica in timp ce altele sfideaza, parca, orice logica. Fenomenul la care ne vom referi astazi a devenit cunoscut in Norvegia, in localitatea estica Hessdalen, acolo unde, inca din anii 1940, au inceput sa isi faca aparitia pe cer globuri luminoase care par a se aprinde in aer si care dureaza doar cateva fractiuni de secunda. Intensitatea lor a crescut simtitor in anii 1980, atat de mult incat se inregistrau chiar si 20 de astfel de aparitii pe saptamana.

Chiar daca numarul lor s-a redus in ultimii ani, globurile de foc sunt inca aparitii curente pe cerul Norvegiei si asta in ciuda lipsei unei explicatii plauzibile. Luminile se aseamana cu niste pungi de gaz care se aprind brusc in aer dar care dureaza mai mult decat o simpla scaparare a unui chibrit sau a unei brichete. Zeci de teorii, plecand de la ipoteza unor portaluri extraterestre si pana la mult mai umanele gaze naturale sau incarcaturi electrice, au fost avansate, niciuna dintre ipoteze nereusind sa explice pe deplin cauza acestui fenomen. In fapt, fenomenul se aseamana cu nu mai putin misterioasele fulgere globulare, diferenta fiind data de faptul ca luminile de la Hessdalen sunt mult mai lente si dureaza mai mult decat fulgerele in cauza.

3. Alunecarile prin timp

Conform marelui fizician din secolul XX, Albert Einstein, timpul nu este deloc atat de stabil pe cat il cred cei mai multi dintre noi. Ca fiinte umane, ne-am adaptat timpului si ne-am stabilit programele zilnice in functie de timpul pe care il cunoastem, viata noastra este in intregime guvernata de timp dar … totusi, exista si exceptii de la aceasta regula.

Evident, fenomenul la care ne vom referi nu a fost experimentat de cei mai multi dintre noi, dar marturiile care sa ii sustina existenta nu sunt deloc putine. Ca sa fim mai exacti, vom incerca sa explicam pe scurt ceea ce se intampla. Ati avut vreodata senzatia ca intrand intr-un loc sa nu recunoasteti nimic din timpul vostru, ba mai mult, senzatia pe care o traiti sa fie aceea ca va aflati cu ani sau poate chiar secole in urma? Unii asociaza astfel de fenomene cu aparitiile fantomatice sau cu portaluri care sa faca legatura intre dimensiunile universului nostru.

In general, astfel de „vedenii” nu dureaza mai mult de cateva minute si sunt considerate, in general, simple halucinatii. Si cu toate acestea, rapoartele care mentioneaza trairi de acest gen sunt cat se poate de numeroase. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel trait de britanicul Archie Carmichael, personaj care, in anul 1953, a intrat intr-o cafenea, in satul Cotswold. Omul a fost socat sa observe ca oamenii din cafenea erau imbracati dupa o moda veche de cel putin 100 de ani si, mai mult, nimeni nu parea sa ii observe prezenta. Totul a durat cateva minute, pana in momentul in care Archie Carmichael s-a trezit in bratele unui barman care chemase deja ambulanta, ingrijorat de starea clientului sau. Alte marturii aflate in afara oricarui dubiu vorbesc despre armate fantomatice care traverseaza stravechi campuri de lupta, despre avioane de mult iesite din uz care inca survoleaza cerul deasupra locatiei unor vechi aeroporturi sau interioarele unor cladiri vechi de secole care, pentru cateva secunde, redevin ceea ce erau in urma cu sute de ani. Desi acceptate in lumea stiintifica, nici aceste fenomene nu au putut fi elucidate pana in prezent.

2. Hiperperceptia

Majoritatea oamenilor experimenteaza hiperperceptia cel putin o data sau de doua ori in viata. Asemanatoare cu senzatia de deja vu, hiperperceptia se deosebeste de aceasta prin durata sa si prin intensitatea trairilor din acel moment. Ea poate fi definita prin cunostintele pe care o persoana si le poate aminti in momentul contactului cu un loc sau un obiect cu care nu a avut niciodata de a face. In comparatie cu senzatia de deja-vu sau cu alunecarile in timp, hiperperceptia da nastere unor stari care cresc gradual si care duc uneori la aparitia unor amintiri extrem de clare despre intamplari care nu au avut loc niciodata.

Nu de putine ori s-a intamplat ca persoane care vizitau castele sau cetati sa isi aminteasca interioare pe care nu le vazusera niciodata, statui care fusesera mutate cu secole in urma sau detalii care nu mai existau cu mult inainte ca persoanele in cauza sa se nasca. Chiar daca nu au fost explicate de catre oamenii de stiinta, starile de hiperperceptie sunt acceptate si, uneori, asociate cu fenomenul de clarviziune…

1.Senzatiile de deja vu

Peste 70 % din populatia Terrei sustine ca a experimentat, macar o data, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute. O vizita in premiera la un magazin in care totul pare deja cunoscut, o discutie ce lasa impresia ca a mai avut loc, desi ea nu s-a mai intamplat niciodata, sau chipul familiar al unei persoane care, in realitate, este vazut pentru prima oara, sunt doar cateva dintre simptomele neexplicate, insa considerate normale, ale senzatiei de deja vu.

Dat fiind faptul ca senzatiile de deja vu nu sunt anuntate de simptome si nu dureaza mai mult de 30 de secunde, fenomenul in sine este unul extrem de dificil de studiat. Unul dintre primii oameni de stiinta care a incercat o aprofundare a misteriosului sentiment a fost Sigmund Freud. Acesta a vazut in falsele amintiri un rezultat al reprimarii inconstiente a memoriei de catre creierul uman in fata unor experiente traumatizante traite la o varsta frageda. De altfel, fenomenul descris de Freud, numit paramnezie, a fost general acceptat pentru o mare perioada din secolul XX, pana in momentul in care deja vu-ul a reintrat in atentia oamenilor de stiinta.

Una dintre cele mai cunoscute teorii acceptate de catre cercetatori este cea a psihiatrului Alan Brown de la Universitatea Duke din Statele Unite ale Americii si a colegei sale, Dr. Elizabeth Marsh, teorie cunoscuta sub numele de atentie distributiva sau teoria mesajelor subliminale. Intr-unul dintre testele efectuate de cei doi oameni de stiinta, acestia au prezentat unui grup de studenti o serie de fotografii ale unor locatii pe care nici unul dintre subiecti nu le mai vazuse vreodata. Cu putin timp inainte de inceperea testelor, cercetatorii au bombardat practic cu mesaje subliminale – imagini care nu durau mai mult de 10-20 de milisecunde (suficient de mult pentru ca in creierul unei persoane sa poate fi inregistrata imaginea, dar nu suficient de mult pentru ca aceasta sa fie constienta), o parte dintre studentii participanti la experiment. Rezultatul a fost ca persoanele supuse mesajelor subliminale au declarat ca au un straniu sentiment de familiaritate fata de imaginile din fotografii, desi acest lucru ar fi fost, in mod normal, imposibil.

Si totusi, in ciuda celor peste 100 de ani de studii ai fenomenului deja vu, oamenii de stiinta recunosc faptul ca teoriile emise in ultimul secol nu sunt suficiente pentru a explica misterioasele senzatii. Probabil ca tehnologia viitorului sau intelegerea extrem de complicatului creier uman poate duce la clarificarea totala a acestor fenomene. Pana atunci, lupta dintre stiinta si pseudostiinta poate lasa loc interpretarilor de orice fel.