„Gorila invizibila” – Cum ne tradeaza intuitia?

In ultima instanta, granita dintre intuitie si ratiune rezulta a
fi, insa, destul de obscura: ne lovim mereu de termenul „rational”
atribuit la ceva ce in realitate este intuitiv; apoi, multi oameni
considera, in mod eronat, drept intuitive pozitii rationale in care
le lipsesc mai multe informatii pentru o elaborare logica sau
statistica a situatiei. In multe scenarii incerte, cred insa
specialistii, decizia luata nu este insa deloc una
intuitiva, ci este pur si simplu coerenta cu o procesare
rapida a datelor putine avute la dispozitie; cel mai probabil
aproximativa, dar nu intuitiva. Ce-i drept, se spune ca
rationalitatea permite utilizarea intuitiei atunci cand
timpul de procesare ar fi prea lung si ar dauna scopului
deciziei. Vezi „vorba lunga, saracia omului”.

Si totusi, pe cat se pare, multi dintre noi isi formeaza ideile cu
privire la concepte precum timpul, energia, viteza, prin
intermediul experientelor din viata de zi cu zi, intuitiv. Iar in
unele circumstante, tot intuitiile noastre sunt cele care ne induc
in eroare cu privire la adevara natura a realitatii.
Mai in gluma, mai in serios, un exemplu de aplicatie eronata a
intuitiei este considerata pana si dragostea la prima
vedere: lasand la o parte alte consideratii, spun unii
cercetatori, nu exista niciun motiv pentru a te azvarli cu capul
inainte si a nu strange mai multe informatii care sa te ajute sa
iei o decizie „rationala” si in viata
amoroasa.

• Oamenii de știință avertizează Europa: Oglinzile spațiale și geoingineria solară trebuie să fie interzise
• Specialiștii recomandă extinderea limitei pentru cercetarea embrionilor umani

Orbi din
neatentie

Focalizarea atentiei asupra anumitor detalii te face orb la alte
evenimente survenite pe neasteptate. Este celebrul efect al
„gorilei invizibile„, demonstrat in urma cu ceva
vreme intr-un video-experiment de catre doi psihologi
congnitivisti.

Sa privesti, dar sa nu vezi: orbirea din lipsa de atentie,
asa-numita „inattentional blindness„, este ceea ce
se intampla atunci cand, observand o scena sau o imagine, ne
concentram asupra anumitor detalii, scapand complet din vedere
altele, chiar daca sunt destul de batatoare la ochi. Intr-un
experiment bizar, cei doi psihologi cognitivisti, Daniel Simons si
Christopher Chabris, au demonstrat ca, ocupati sa numere pasele
dintre cativa jucatori de baschet, jumatate dintre participantii la
studiu n-a observat un personaj imbracat in gorila traversand
cadrul. Daca vi se pare incredibil si vreti sa faceti testul,
priviti noua versiune a video-ului prezentata pe 10 mai, in cadrul
evenimentului „The Best Illusion of the Year”
desfasurat la Naples, Florida, in Statele Unite.

Intr-o carte pe tema experimentului – „The Invisible Gorilla:
And other ways our intuitions deceive us”-, prezentata recent in
New Scientist, Simons si Chabris explica si scopul demersului lor,
acela de a arata cat de usor este sa ignori lucruri aflate exact in
fata ta, atunci cand nu te-astepti sa le vezi intr-un anumit
context si felul in care iluziile si ideile preconcepute ne induc
in eroare zi de zi.
In carte, ei analizeaza ceea ce considera a fi sase dintre cele mai
comune erori ale intuitiei:

• orbirea din neatentie (a nu vedea lucruri aflate in campul
  vizual);
• credinta ca amintirile sunt mai exacte decat sunt in
  realitate;
• tendinta de a crede ca o persoana este competenta daca este
  sigura de ea;
• iluzia cunoasterii (stim mult mai putin decat credem ca
  stim);
• supozitia ca intre lucrurile care se intampla in acelasi timp
  exista o relatie de cauzalitate;
• credinta populara – tot mai raspandita – ca exercitiile
  cognitive ne fac mai destepti (de fapt, se pare ca exercitiile
  fizice ar avea un efect mai puternic).

In opinia lui Chabris si Simons, rateurile atentiei sunt tot mai
relevante in contextul vietii moderne, in care oamenii se
bizuie tot mai mult pe tehnologie, pe masini si pe telefoane
mobile. A observa cu o intarziere de o zecime de secunda
un eveniment neasteptat poate ca nu are nicio consecinta atunci
cand mergi pe jos dar, daca esti la volan, te poate ucide. Ceea ce
face si mai salutara o alta descoperire: aceea ca a vorbi la
telefon iti tripleaza sansele de a nu mai observa ceva neasteptat,
cum ar o gorila intr-un grup de jucatori de baschet.

Confuzia din
creier

Tot recent, la Universitatea din Sydney, Australia, cercetatorii
Colin Clifford si Justin Harris si-au propus sa determine masura in
care semnalele vizuale provenite din ochii nostri reusesc sa
patrunda in reteaua de elaborare a creierului fara a fi
inregistrate in mod constient. Ei au remarcat ca semnalele de
feedback transporta informatii despre ceea ce ne asteptam sa vedem,
influentand, intr-o oarecare masura, felul in care interpretam
informatiile vizuale primite. Confruntat cu doua semnale vizuale
contradictorii, observatorul o alege pe cea la care se
asteapta cel mai mult, au aratat oamenii de stiinta.
Clifford si Harris au pornit, in studiul lor, de la asa-numita
rivalitate binoculara – maniera prin care creierul pune laolalta
informatiile provenite de la cei doi ochi pentru a da mai multa
profunzime vederii -, constatand ca, atunci cand cele doua imagini
sunt atat de diferite incat nu pot fi „convinse” sa fuzioneze,
creierul o alege doar pe una si o suprima pe cealalta, asa incat
perceptia trece spontan de la o imagine la alta la fiecare cateva
secunde.

Prin urmare, atunci cand privim in jurul nostru cu atentie,
creierul integreaza intr-o imagine unica scene – usor diferite
intre ele – furnizate de catre cei doi ochi, iar in cazul in care
acestia percep lucruri complet diferite, creierul sare de la o
imagine la alta fara a putea decide care dintre ele este cea
„adevarata”. Si asa se nasc si multe dintre iluziile optice. In
opinia lui John Pettigrew, neurobiolog la Universitatea Queensland
din Brisbane, Australia, astfel de fenomene apar atunci cand
cele doua emisfere ale creierului se lupta pentru
suprematie. Pentru a-si demonstra teoria, el a supus
emisferele cerebrale a zeci de voluntari la tot soiul de
„tratamente”, unul mai „neortodox” decat celalalt: le-a amestecat
gandurile subiectilor cu ajutorul unor campuri magnetice, le-a
turnat apa cu gheata in urechi, i-a facut sa rada in hohote. Si,
astfel, Pettigrew a descoperit ca, atunci cand o parte a
creierului este blocata, cealalta reuseste sa-si impuna propria
imagine, chiar daca ceea ce vad ochii este total
diferit.

Realitatea este ca, ochii nostri sunt bombardati de o
cantitate impresionanta de informatii vizuale in fiecare
clipa dar, in cea mai mare parte din cazuri, avem capacitatea de a
ne concentra doar asupra detaliilor care ne intereseaza. Cum
functioneaza, asadar, pilotul automat cu care este dotat creierul
uman? In 2009, cercetatorii de la Massachusetts Institute of
Technology (MIT) au reusit sa dea o explicatie atentiei
distributive si capacitatii noastre de a face mai multe lucruri in
acelasi timp. Pe cat se pare, undele cerebrale „sincronizeaza”
activitatea anumitor arii nervoase cu simtul vederii si ne permit
sa ducem la bun sfarsit actiuni ce presupun o precizie extrema,
chiar si atunci cand suntem neatenti.