Home » Știință » Noiembrie 1917: inceputul calvarului

Noiembrie 1917: inceputul calvarului

Publicat: 09.11.2006
Un barbat scund, cu trasaturi mongoloide, mascate oarecum de mustata si barbison, tasni de pe scaun si batand cu pumnul in masa, spuse pe un ton ultimativ: - Tovarasi, insurectia trebuie declansata imediat! Ceilalti 11 participanti la sedinta Comitetului Central al Patidului Bolsevic privira fascinati prin fumul zecilor de tigari consumate la omul care dincolo de justetea, indoielnica dupa opinia unora, a argumentelor sale, convingea si insufletea prin fanatismul credintei sale in victoria viitoarei revolutii.
Era ziua de 10 octombrie 1917 si intr-un modest apartament din cartierul Viborg al Sankt-Petersburgului se scria istorie. Vladimir Ilici Lenin reusise sa-si convinga colegii de partid sa inceapa insurectia inainte de Congresul al II-lea al Sovietelor (25 octombrie).

Niciodata in istorie un grup atat de restrans de oameni nu a luat decizii atat de importante pentru soarta a sute de milioane de semeni ai lor ca in acele doua saptamani premergatoare loviturii de stat bolsevice din 25 octombrie. Numele lor: Lenin, Trotki, Kamenev, Zinoviev, Sverdlov, Stalin, Bubnov si Dzerjinski, vor fi de-a lungul timpului glorificate pana la zeificare, in cazurile lui Lenin si Stalin, marcate cu un scortos si oficial respect pentru Sverdlov sau Dzerjinski, si omise, apoi acoperite cu slugarnicul oprobriu al unei ideologii falsificate la comanda in ceea ce ii priveste pe Trotki, Kamenev si Zinoviev. Si totusi daca cineva, cu exceptia lui Lenin insusi, evident creierul si motorul evenimentelor ce aveau sa se intample, va juca un rol major in revolutie, acestia vor fi exact Trotki, Kamenev si Zinoviev. Ulterior insa, propaganda stalinista va face vid in jurul lui Lenin, nelasand loc decat pentru un Stalin, neinsemnat ca activitate in octombrie 1917, dar omniprezent si decisiv in soarta Revolutiei 20 de ani mai tarziu.

In vara anului 1917 peste Rusia trecusera deja trei ani de razboi pustiitor, marcat de dezastre militare, foamete, haos, incompetenta si coruptie. Revolutia din februarie care dusese la detronarea tarului nu rezolvase lucrurile declansand in schimb zagazurile pentru exprimarea unei societati prea mult timp tinuta in frau. Zeci de partide aparusera ca ciupercile dupa ploaie, sovietele preluasera controlul muncitorilor si soldatilor impartind practic puterea cu guvernul provizoriu, armata se anarhiza in ritmul infrangerilor de pe front si al vestilor venite de acasa. O tara ruralizata in proportie de peste 90 % nu dorea altceva decat o mai echitabila distributie a terenurilor agricole, incetarea razboiului si incheierea pacii.

Noul guvern democratic al Rusiei, condus initial de catre printul Lvov si ulterior de catre socialistul Kerenski, oscila intre respectarea angajamentelor fata de aliatii anglo-francezi si masiva indiferenta a soldatilor fata de soarta razboiului, intre pericolul contrarevolutiei de dreapta si cel al unei insurectii comuniste.

In aceste conditii puterea urma sa apartina celor hotarati sa o obtina si sa o pastreze cu orice mijloace, indiferent de pretul platit. Acestia erau in mod evident bolsevicii, dar nici macar ei nu erau toti siguri de success. Singurul care a crezut cu tarie in victorie a fost Lenin si fermitatea sa a inlaturat toate indoielile tovarasilor sai.

Lenin sosise in aprilie 1917 din Elvetia beneficiind de sprijinul logistic si material al unei Germanii interesata in scoaterea Rusiei din conflict. Dupa cele mai credibile informatii bolsevicii au primit peste 70 de milioane de marci din aur din partea germanilor in vederea declansarii revolutie si, pe cale de consecinta, a dezintegrarii armatei si a disolutiei autoritatii statului.

“Criza este coapta” afirma Lenin intr-un din numeroasele sale articole din acea perioada, insa prima incercare a bolsevicilor de a prelua puterea in zilele de 3-5 iulie 1917 s-a soldat cu un esec. Lenin fuge in Finlanda pentru a scapa de iminenta arestare cauzata de dezvaluirea legaturilor sale cu Germania. Insa timpul lucra pentru el si impotriva proceselor democratice din Rusia.

De la 23000 de membri in februarie, partidul creste la peste 350000 la inceputul lui octombrie, ajungand sa obtina controlul asupra puternicelor soviete din Petrograd (31 august) unde va fi ales presedinte Trotki (5 septembrie). Aliatii bolsevicilor, socialist-revolutionarii si mensevicii, desi majoritari in restul sovietelor, sunt paralizati in fata vointei de fier a tovarasilor lor de a obtine puterea. In plus, solidaritatea revolutionara ii face sa priveasca cu mai multa teama tentativele dreptei de a reveni la putere decat pericolul unei lovituri de stat comuniste. Pe de alta parte guvernul provizoriu compus din 10 liberali si 6 socialisti va fi confruntat intre 25 si 30 august cu o inca neclarificata tentativa de lovitura de stat a generalului Kornilov, esuata si ca urmare a fermitatii garzilor rosii, organizatiile militarizate ale bolsevicilor.

Lenin dorea ca insurectia sa se bazeze pe trei nuclee puternice, si anume sovietele din Petrograd si Moscova, respectiv flota Marii Baltice, organizatii dominate de bolsevici. Desi in Petrograd si imprejurimile lui se aflau peste 240000 de soldati, doar vreo 10000 fiind bolsevizati, liderul communist considera pe buna dreptate ca guvernul provizoriu nu poate conta nici macar pe atat. “Trupele nu se vor opune unui guvern al pacii” obisnuia Lenin sa spuna. In general tactica lui era aceea de a promite orice, oricui, pana la acapararea puterii. Apoi ar fi urmat teroarea si instaurarea dictaturii proletariatului, de fapt a partidului, si in ultima instanta, a lui si a tovarasilor sai.

In sedinta Comitetului Central din 10 octombrie se alege si un Birou Politic compus printre altii din Lenin, Trotki, Stalin, Zinoviev si Kamenev. Sase zile mai tarziu Lenin furios convoaca un nou Comitet Central care sa inlature toate indoielile comitetelor de partid regionale, ce doreau sa astepte declansarea insurectiei pana la Congresul al II-lea al Sovietelor programat pe 25 octombrie, sau chiar intrunirea Adunarii Constituante, convocate la 12 noiembrie, pentru a da mai multa legitimitate acapararii puterii in stat. Reuseste, amenintand inclusiv cu demisia, sa infranga opozitia lui Zinoviev si Kamenev, si chiar reticientele lui Trotki. Acesta din urma, in calitatea sa de presedinte al Sovietului din Petrograd, si mai ales ca sef al Comitetului Militar Revolutionar, este insarcinat cu organizarea insurectiei. Se va achita stralucit de misiunea incredintata.

In noaptea de 24 spre 25 octombrie, grupurile bolsevice au ocupat punctele cheie din oras, plasand pichete si dezarmand acolo unde era cazul garzile de iuncheri. Au fost ocupate pe un fond de apatie generala garile, oficiile postale, podurile, centralele telefonice, telegraful. Izolat in Palatul de Iarna, primul ministru Kerenski dupa ce apelase zadarnic la ajutorul armatei, pleaca la ora 9 dimineata spre front intr-o masina a ambasadei americane. Intreaga zi ministrii au asteptat un spijin care nu venea de nicaieri. La ora 9 seara crucisatorul “Aurora” a deschis focul asupra Palatului de Iarna. O singura salva si aceea cu munitie oarba a fost de ajuns pentru ca nava sa intre in mitologia revolutiei din octombrie. Ultimii aparatori ai legalitatii din Rusia s-au imprastiat in panica. La ora 2 noaptea cabinetul fusese arestat, doar la cateva ceasuri dupa ce Congresul Sovietelor isi deschisese lucrarile in cladirea palatului Smolnii.

Pe 26 octombrie, noul guvern sovietic in frunte cu V.I.Lenin va adopta cele doua faimoase decrete ale pacii si pamantului. In primul se propunea incetarea imediata a razboiului, iar al doilea preconiza impartirea a peste 150 de milioane de hectare taranilor rusi. Din acea fatidica zi de 25 octombrie / 7 noiembrie, teoriile marxiste adaptate de “geniul creator” al lui Lenin la realitatile ruse au avut camp liber de aplicare in practica. Peste 30 de milioane de rusi si aproape 100 de milioane de cetateni ai celorlalte tari comunizate, inclusiv Romania, au cazut victime abuzurilor, violentelor si represiunilor acestui sistem totalitar profund antiuman. Comunismul a incarcat cu o tragica substanta profeticele cuvinte ale lui Churchill care spusese candva despre Lenin: “Scopul sau este  de a salva lumea. Metoda lui este de a o arunca in aer.”

ISTORIA UNEI LUNI

392
Imparatul Teodosie I cel Mare (379-395) decreteaza la 8 noiembrie crestinismul ca unica religie pe teritoriul statului roman. Edictul interzice toate cultele pagane, completand astfel un decret anterior din 391 care nu mai permitea frecventarea templelor si efectuarea jertfelor. In 393 vor fi suprimate si Jocurile Olimpice, vechi de peste un mileniu.

794
Din 18 noiembrie, Japonia are o noua capitala. Vechea resedinta, Nara, este parasita in favoarea orasului Heian-kyo, cunoscut mai tarziu si sub numele de Kyoto. Numele noului centru politic al tarii insemnand “orasul pacii si al linistii” va defini si perioada clasica de inflorire a istoriei Japoniei (794-1185).

1444
La 10 noiembrie, langa Varna, armata cruciata este distrusa de catre sultanul Murad al II-lea. Dezastrul s-a datorat in mare masura mortii regelui Poloniei si Ungariei, Vladislav, chiar in debutul bataliei. La lupta au participat, in tabara crestina, atat Iancu de Hunedoara, in fruntea contingentelor transilvanene, cat si un corp de oaste din Tara Romaneasca., de 7000 de osteni.

1831
Pentru prima data in epoca moderna, bucurestenii ii aleg la 8 noiembrie pe reprezentantii administratiei locale. Cetatenii cu drept de vot in varsta de peste 25 ani si cu o avere imobiliara de cel putin 5000 de lei au desemnat 80 de deputati, care la randul lor au numit un sfat orasenesc format din 5 membri in frunte cu vornicul Constantin Cantacuzino.

1922
Dupa o existenta de aproape sase veacuri, sultanatul este abolit in Turcia. Mehmet al VI-lea (1918-1922), ultimul sultan, se refugiaza in insula Malta, unde moare patru ani mai tarziu. La 29 octombrie 1923, Turcia se proclama republica, iar Mustafa Kemal “Ataturk” (Tatal Turcilor) este ales primul ei presedinte (1923-1938).

1940
Romania este zguduita de un devastator cutremur in noaptea de 9 spre 10 noiembrie. Bucurestii sunt orasul cel mai afectat, numarul mortilor ridicandu-se la peste 300. Se prabuseste blocul Carlton, iar arhitectul G.M. Cantacuzino este trimis in judecata. Ulterior va fi achitat.

1945
La 20 noiembrie incep sedintele Tribunalului militar International instituit in vederea judecarii principalilor criminali de razboi nazisti. Procesul de la Nurnberg se incheie la 1 octombrie 1946, prin condamnarea la moarte a lui Goering, fostul sef al aviatiei germane, Ribbentrop, fostul ministru de externe, Keitel si Jodl,comandantii Wehrmacht-ului, si Alfred Rosenberg, ideologul partidului nazist.

1946
Campania de intimidari, abuzuri si violente declansata impotriva partidelor istorice de catre guvernul Petru Groza culmineaza cu falsificarea grosolana a alegerilor din 19 noiembrie. Rezultatul real de peste 65% in favoarea taranistilor lui Iuliu Maniu este practic inversat, anuntandu-se victoria Blocului Partidelor Democratice, controlat de comunisti, cu 79,86 % (378 de mandate din 414).

1956
Trupele anglo-franceze ocupa la 5 noiembrie canalul de Suez ca raspuns la nationalizarea lui de catre presedintele egiptean Nasser (26 iulie 1956). Confruntate cu atitudinea ferma a U.R.S.S. si lipsa de sprijin a S.U.A., Franta si Marea Britanie vor fi obligate sa ordone incetarea focului doua zile mai tarziu.

1957
La o luna dupa lansarea primului satelit artificial al Pamantului, U.R.S.S. trimite in spatiu un al doilea Sputnik, avand-o la bord pe catelusa Laika. Zborul va dura 168 de ore, satelitul departandu-se de Pamant la o distanta de 1671 km. Din nefericire, Laika a decedat din cauza problemelor de respiratie.

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase