Noile orase vechi ale Europei

Tate Modern din Londra
Cladirea troneaza in inima capitalei britanice, in preajma catedralei St. Paul, si adaposteste Muzeul National de Arta Moderna. Edificiul initial (Bankside Power Station), proiectat de catre Sir Giles Gilbert Scott, a fost reconvertit de arhitectii elvetieni Herzog & de Meuron si deschis circuitului muzeal la 12 mai 2000. Schimbarea cea mai spectaculoasa operata la nivelul exteriorului este o uriasa structura de sticla care inlesneste iluminarea naturala a galeriilor prin acoperis si gazduieste o uluitoare cafenea, prin ai carei pereti transparenti se deschide una dintre cele mai frumoase vederi panoramice ale Londrei. Opera lyoneza De mai bine de trei secole, in Lyon (Franta) exista o Opera. Din 1993, o imensa „palarie“ de sticla imbraca noua cladire, care, gratie gestului arhitectural al lui Jean Nouvel, se constituie, in spatiul dintre Primarie si Rhon, intr-un reper fundamental al orasului. Din vechiul edificiu au fost pastrate fatadele si foaierul publicului. Inauntrul acestei coji originale, a fost ridicata o noua cladire, cu optsprezece etaje, care ofera un volum de doua ori mai mare decat cea anterioara. Primele cinci etaje se afla sub nivelul solului, ultimele sase inscriindu-se in palaria semicilindrica ce simbolizeaza unul dintre conceptele majore ale noii arhitecturi lyoneze: transparenta.

Auditorium-ul din Roma
Noul complex dedicat muzicii a fost proiectat de catre celebrul arhitect Renzo Piano si consta dintr-o sala mare cu 2.700 de locuri, o sala medie cu 1.200 de locuri, un teatru cu capacitatea de 700 de locuri, un teatru in aer liber cu 300 de locuri si o gradina interioara descoperita. In parc, printre multe alte atractii, vizitatorii pot admira niste ruine arheologice iesite la iveala cu ocazia primelor excavatii pentru Auditorium. Este vorba despre vila unui patrician, construita cu cinci secole inainte de Hristos.

Berlin Potsdamer
Potsdamer Platz este una dintre pietele mitice ale Berlinului, care a reinceput sa iasa din neantul in care fusese scufundata aproape o jumatate de secol, din pricina distrugerilor razboiului si a separarii celor doua Germanii. Dupa reunificare, Potsdamer Platz si-a regasit functia de rascruce strategica si de vitrina a orasului. Aici si-au instalat sediile sociale mari intreprinderi germane si straine. Ansamblul proiectelor de reamenajare i-a fost incredintat lui Renzo Piano. Printre cele mai spectaculoase edificii poate fi citat cel apartinand companiei Daimler Benz, proiectat de Hans Kollhof, sau cel al companiei Sony, proiectat de Helmuth Jahn.

Foto: Guliver, Photoland

EXPERTS

Previziuni si tendinte 2005
Despre arhitectura contemporana este din ce in ce mai dificil de discutat in termeni traditionali. Cate­goriile si notiunile in care eram obisnuiti sa cuprindem edificiile se modifica in urma uluitoarei diversificari a demersului conceptual pe care se construieste arhitectura. Daca ea nu mai constituie de mult o disciplina de sine statatoare, interferentele cu alte discipline sunt din ce in ce mai vizibile, exprimate, pana la urma, intr-o varietate expresiva din care habitatul nu are decat de castigat. Formal, arhitectura se indeparteaza tot mai mult de alcatuirile obisnuite, progresul tehnologic facand desuete vechile limitari. Formele organice, suprafetele si volumele definite de linii curbe, materialele inovatoare, stranii, par a ocupa prima linie a arhitecturii actuale. Arhitectii se lasa prinsi de jocul experimentului spatial, conducand arhitec­tura tot mai aproape de substanta imateriala a ideii.

Este vorba despre tensiunea dintre nevoia de a pastra semnele trecute ale gloriei urbane, nobila lor rationalitate, rafinata lor estetica, si aceea de a inventa, necanonic, noi profile arhitectonice. Adesea „mecanizate“ si aparent „dezumanizate“, acestea din urma ajung sa se impuna, sa creeze emulatie si chiar sa devina efigii simbolice moderne ale unor orase care dainuiesc de milenii. Incet, aproape pe neobservate, noile cladiri, ce propun nu doar o alta viziune a habitatului ci si o alta sintaxa urbana, se apropie de sufletul nostru si ajung, la randul lor, istorie. Asa s-a intamplat, ca sa luam doar exemplul Frantei, cu turnul Eiffel, cu complexul de la Ronchamp si cu uluitoarea catedrala a lui Le Corbusier, cu centrul Beaubourg, cu piramida si „piramidoanele“ din curtea interioara a Luvrului. Initial hulite sau privite cu anxietate, toate aceste inovatii au ajuns sa dea masura continuitatii geniului arhitectural al Europei si sa intre, fara stridenta, in cotidianul peisajului urbanistic al noului mileniu. Asa cum o vor face si alcatuirile futuriste pe care vi le prezentam in paginile ce urmeaza.

Orasul Artelor din Valencia
Cunoscut drept La Ciudad de las Artes y las Ciencias, ansamblul din Valencia este unul dintre cele mai mari centre urbane de cultura si recreere din intreaga Europa, dezvoltat pe o arie de aproximativ 350.000 mp. Proiectat de Santiago Calatrava, complexul are patru elemente-cheie: Hemisferic-ul (oferit circuitului public in 1998), care adaposteste un urias planetariu si un cinematograf iMax, Muzeul de Stiinta Principe Filip (cu o splendida deschidere catre mare), Umbracle (spatiul de promenda plus parcarea) si Palatul Artelor (deschis in 2002).

Lisabona, Statia Orient
In 1998, la exact 500 de ani de la debutul calatoriei lui Vasco da Gama spre India si, in acelasi timp, cu prilejul deschiderii Expo ‘98, a fost data in folosinta cea mai importanta gara din Lisabona, construita de acelasi Santiago Calatrava. Statia Orient (Estação do Oriente) formeaza un pol multimodal pregatit sa intampine atat solicitarea metrourilor, cat si a trenurilor sau autobuzelor. Vocabularul arhitectural utilizat aici de catre proiectant fusese deja testat la edificarea garii din Lyon – structuri metalice albe, lucru direct pe beton –, dar aici aceste elemente au fost impinse, potrivit specialistilor, spre un lirism extrem si spre o neegalata finete.

DG Bank din Berlin
Arhitectul american de origine canadiana Frank Gehry, autor al Muzeului Guggenheim din Bilbao sau al Disney Concert Hall din Los Angeles, nu s-a multumit doar sa revolutioneze arhitectura, ci a dorit sa si bulverseze, din radacini, meseria de arhitect. Unul dintre proiectele sale cele mai atipice este o cladire multifunctionala berlineza care include cartierul general al DG Bank. Arhitectul s-a straduit sa respecte restrictiile specificului istoric al zonei. Situata in Pariser Platz, alaturi de poarta Brandenburg, cladirea are un profil sculptural dramatic, specific ultimelor creatii ale lui Gehry, dar foloseste, pentru fatada, acelasi tip de piatra calcaroasa ca si celebra poarta berlineza. In spatele fatadei, eliberata de constrangeri, se ridica o cladire de zece etaje cu o masca ondulata. In interior, birourile sunt dispuse in jurul unui atrium cu peretii imbracati in panouri de lemn, dominat de un plafon curbat, prin care patrunde lumina zilei.