Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă?

Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă? Ai trăit vreodată acel moment în care, lucrând cu cineva în echipă, simți că sunteți „pe aceeași lungime de undă”, ca și cum mințile voastre ar fi sincronizate? Cercetări noi arată că acest lucru chiar se întâmplă la nivel neurologic.

Oamenii sunt profund sociali. Ne bazăm pe colaborare pentru aproape orice: vorbit, ritm, creșterea copiilor, muncă. Iar zicala „munca în echipă face visul posibil” e surprinzător de exactă.

• Moment istoric: Oamenii de știință au creat rinichiul universal compatibil cu orice grupă de sânge
• Grăsimea corporală ne-ar putea micșora creierul, arată un nou studiu

Pentru a colabora, trebuie să urmăm instrucțiuni comune și să împărtășim o anumită manieră de gândire. Acest lucru devine vizibil, în milisecunde, în activitatea cerebrală a două persoane care lucrează împreună. Dar rămânea o întrebare: sincronizarea apare doar pentru că fac aceeași sarcină sau pentru că lucrează efectiv ca o echipă? Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă?

Neurocercetătoarea cognitivă Denise Moerel, de la Western Sydney University (Australia), a condus un studiu care separă inteligent aceste variabile.

Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă? Iată ce a descoperit un studiu!

Participanții au fost împărțiți în 24 de echipe. Fiecare pereche trebuia să decidă cum va sorta forme cu modele alb-negru diferite ca contrast și dimensiune, afișate pe un ecran. Trebuiau să creeze patru grupuri a câte patru forme, alegând două criterii (rotund/pătrat, linii ondulate/drepte, contrast mare/mic, model mare/mic). În această fază, cei doi coechipieri puteau discuta liber. După ce stabileau regulile, lucrau spate în spate, fără să vorbească, dar având un spațiu comun pe ecran. Din când în când, puteau lua pauze pentru a vorbi.

În faza de colaborare tăcută, activitatea cerebrală a fost monitorizată prin EEG. Cercetătorii au comparat apoi activitatea din interiorul fiecărei perechi și dintre perechi diferite.

În primele 45-180 milisecunde după apariția unei forme, toți participanții prezentau tipare cerebrale similare, fiind confruntați cu aceeași sarcină. Dar începând cu 200 de milisecunde, situația s-a schimbat: activitatea rămânea sincronizată doar în interiorul perechilor. Pe măsură ce experimentul avansa, sincronizarea dintre coechipieri devenea tot mai puternică, consolidată de regulile comune stabilite împreună, scrie ScienceAlert.

Un nou mod de a înțelege colaborarea și luarea deciziilor

Fenomenul era mult mai pronunțat la perechile reale decât la perechile „false” create artificial pentru comparație, chiar dacă acestea din urmă urmau, întâmplător, reguli similare. Când activitatea cerebrală era comparată între persoane care nu colaboraseră înainte, alinierile erau mult mai slabe decât între partenerii reali. Asta arată că sincronizarea nu vine doar din regulile tehnice ale sarcinii, ci din interacțiunea socială reală cu partenerul.

Autorii studiului subliniază că interacțiunile sociale au un rol central în modelarea reprezentărilor neuronale din creierul uman și că metoda folosită are potențial pentru a înțelege mai bine colaborarea de grup, comunicarea și luarea deciziilor.

Studiul a fost publicat în PLOS Biology.

Vă recomandăm să citiți și:

De-a lungul vieții, creierul trece prin 5 „epoci”, arată un studiu amplu

Picăturile nazale ar putea combate un tip de cancer cerebral comun, dar mortal

Ce este Lüften, tradiția germană confirmată științific pe care mulți alți oameni o practică?

Un consum mai redus de calorii ar putea încetini îmbătrânirea creierului, relevă un studiu