Prima pagină Travelling

Israel-Palestina. Foaie de parcurs pentru pace

Claudia Ion | 11.17.2008 | ● Vizualizări: 626
Israel-Palestina. Foaie de parcurs pentru pace      no tags + zoom
Galerie foto (8)

Pamantul pe care se afla o parte a celor mai sacre locuri ale omenirii este teatrul unor conflicte de neinteles pentru majoritatea noastra. E o poveste de la facerea lumii, ai carei protagonisti nu au fost binecuvantati sa cunoasca sensul cuvantului „pace“. Israelul modern, ale carui granite s-au modificat de numeroase ori in cei 60 de ani de existenta, inca reediteaza epopeica lupta dintre David si Goliat, intr-un context politic, istoric si religios care are ca mize crearea statului palestinian si instaurarea linistii in regiune o data pentru totdeauna.

O oaza multiculturala

S-a intunecat deja si cateva stele si-au facut aparitia, cand, dupa un zbor de aproape trei ore, avionul se apropie de coasta de est a Mediteranei. La orizont se intrevede o fasie de pamant cu o stranie aura rosiatica. Tel Aviv-ul, cel de-al doilea oras ca marime al Israelului, ne saluta cu zgarie-norii lui impresionanti, care se ridica dintre milioanele de luminite imprastiate pe o suprafata cat vezi cu ochii.

Daca te asteptai ca Tel Aviv-ul sa fie o asezare tipica pentru Orientul Mijlociu, o sa ai o mare supriza. Este un oras tanar, efervescent, care nu doarme niciodata, ma asigura gazda mea, Noam Bar-Shalom, reporter la Vocea Israelului, principala lor statie de stiri. imi ofera doar cateva momente ca sa-mi trag sufletul dupa calatorie, apoi ma invita la o plimbare edificatoare, la ceas de seara. E ora la care localnicilor le place sa iasa, dupa ce caldura torida a zilei se mai domoleste si o briza placuta imprastie aroma florilor de leandru. Pornim in jos pe bulevardul Regele David, traversand Piata Rabin, kilometrul zero al orasului, unde troneaza o cladire inalta, cu o arhitectura care aminteste de cea a Romaniei anilor ‘70 – cladirea primariei. Chiar aici a fost asasinat, in 1995, Yitzhak Rabin, prim-ministru al Israelului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace alaturi de palestinianul Yasser Arafat. Cei doi au semnat Acordul de la Oslo (1993), prin care Israelul si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei si-au recunoscut oficial existenta si au creat cadrul pentru formarea viitorului stat palestinian. Rabin participa la o manifestatie pentru pace care avea loc chiar aici, si-aminteste Noam, cand a fost impuscat de un activist de extrema dreapta. Cateodata, remarca el, suntem propriii nostri dusmani. stiu exact la ce se refera. Din fericire, in ciuda tuturor obstacolelor care au urmat, Acordul de la Oslo se afla inca in vigoare si progrese, desi chinuite, s-au facut de ambele parti.

Orasul care nu doarme niciodata

Inaintam pe promenada forfotitoare din mijlocul bulevardului Ben Gurion, unde liote de tineri se plimba pe sub palmierii luxurianti sau savureaza un café frappé la una dintre zecile de terase chic. Daca n-as sti ca ma aflu in Orientul Mijlociu, as jura ca ma plimb printr-un oras european de la malul Mediteranei. Fizionomiile sunt foarte variate, intalnesti atat bruneti, cat si blonzi ori roscati, cu tenul mai deschis sau mai inchis, cu parul ondulat, drept sau rasta, iar vestimentatia nu e cu nimic mai prejos decat cea de la Paris sau Londra. Populatia araba, rezidenta in mare parte in Jaffa, partea de sud a orasului, participa cu drepturi depline la viata culturala, politica si religioasa a Tel Aviv-ului. Din loc in loc, Noam ma face atenta la inscriptii care semnaleaza faptul ca acolo a avut loc un atentat sinucigas al unui extremist islamic. Uite, aici scrie ca au murit trei femei, imi spune, odata cu cel care a detonat bomba.

Dar in ultimii ani, datorita unor masuri draconice de securitate, situatia a devenit pe de-a-ntregul pasnica. Tel Aviv este acum un oras foarte sigur, cu nimic mai periculos decat New York-ul sau Bucurestiul, de exemplu. Poate si datorita vegetatiei bogate – municipalitatea din Tel Aviv foloseste fiecare petic de pamant ca sa cultive plante tropicale –, orasul iti lasa impresia unei mari oaze, in care din loc in loc se ridica blocuri nu mai inalte de trei-patru etaje. Tel Aviv-ul e faimos pentru arhitectura sa preponderent Bauhaus, un stil modernist importat din Europa inceputului de secol XX, care se caracterizeaza prin simplitate si uniformitate. Cele nu mai putin de 4.000 de cladiri Bauhaus, inaltate pe parcusul catorva zeci de ani, se afla sub patronaj UNESCO. De altfel, intreg orasul a fost construit intr-un timp-record, pe principiul utilitarismului si al functionalitatii, ca sa poata gazdui valurile de emigranti venite dinspre Peninsula Arabica si Europa.

Nopti albe si vanatoare de chilipiruri

Nu-ti trebuie foarte multi bani, ci o anduranta remarcabila pentru a face un tur al cluburilor de noapte din Tel Aviv. Disco, rock, electro, totul e la discretie fie in zona Florentine, cartierul boem al orasului, fie la malul marii, pe plaja la fel de aglomerata si noaptea ca ziua. Daca te pasioneaza shoppingul, Tel Aviv-ul iti ofera malluri de proportii impresionante, care iti iau o zi ca sa le parcurgi riguros de la un cap la altul. Magazinele, in marea lor majoritate, sunt binecunoscute francize europene si americane. Daca vrei sa faci cunostinta cu moda locala, cateva stradute centrale, cum ar fi Sheinken si Allenby, iti scot in cale cele mai felurite magazine si ateliere de creatie cu specific autohton. Atentie, insa: nu va asteptati la opulenta din Milano sau de la Paris; desi in Israel traiesc nu mai putin de 15 miliardari Forbes, nimeni nu epateaza prin masini scumpe ori prin haine exorbitante. Automobilele si imbracamintea au un rol pur functional si nu definesc statutul social. Bazarul Carmel este raiul suvenirurilor, talismanelor, mirodeniilor, fructelor exotice, iar targuielile se fac pe ritmurile de chitara ale hipiotilor, care spera sa adune cativa shekeli de la multimea de vizitatori.



Palestina, tinutul mistic de la vest de raul Iordan

Siguranta si protectia pe care ti le ofera Tel Aviv-ul au un pret inimaginabil pentru noi, europenii. Toti cetatenii israelieni, mai putin cei de etnie araba si cateva minoritati religioase, au obligatia legala ca, dupa terminarea liceului, sa-si faca stagiul militar. Trei ani pentru baieti si doi ani pentru fete. Se potriveste zicalei ca pastrezi pacea pregatindu-te de razboi. Nu poti invoca absolut nici un motiv pentru a te sustrage serviciului militar, decat daca esti dispus sa intri la azil sau la zdup pentru asta. Toti tinerii astia, majoritatea inca adolescenti, petrec o buna parte de timp in uniforma militara, purtand cu ei arme peste tot, inclusiv la restaurant. Nu-i neobisnuit sa vezi o pustoaica in uniforma kaki, cu pantofi stiletto roz asortati la o poseta plic, retusandu-si gloss-ul de buze. Am intalnit si tineri cu piercinguri si tatuaje elaborate, frizuri emo si talia de la pantaloni coborata, ca sa arate mai cool. Arma e doar un accesoriu. Pentru a putea calatori in teritoriile palestiniene, mi-am dat intalnire cu Eyad, un sofer arab din Ierusalimul de Est, adica din partea palestiniana a orasului. De ce aveam nevoie de el? Pentru ca nici un civil israelian nu poate sa calce in Palestina, sunt doua teritorii in conflict. Iar daca, sa zicem, o face, risca sa fie linsat de extremisti. Varianta de a inchiria o masina era exclusa, nici o companie nu-ti permite sa mergi in zonele controlate de Autoritatea Palestiniana.

Eyad, care are masina cu numar de Israel, dar pasaport iordanian, ma poate insoti sa vizitez Cisiordania, teritoriu aflat in provinciile biblice Samaria si Iudeea. Problema e ca, desi teoretic Israelul si-a retras trupele din Cisiordania, practic a mai pastrat cateva acolo ca sa pazeasca asezarile celor peste 400.000 de colonisti pe care inca nu i-a stramutat in vest. Aceste enclave israeliene inconjurate de sarma ghimpata si de soldati, ca si infamele puncte de control unde toata lumea e verificata, iar palestinienilor nu li se da voie sa treaca daca nu demonstreaza ca au un motiv „serios“, sunt presarate prin toata Cisiordania. Eyad spera ca insotindu-ma pe mine, cetatean roman cu drepturi depline de a circula pe teritoriul palestinian, accesul prin punctele de control ii va fi facilitat. Chestiunea este foarte complicata fiindca, la alegerile din 2006, partidul ultraextremist Hamas a castigat puterea in trei mari regiuni palestiniene, inclusiv Gaza. Pe fondul acuzatiilor de coruptie aduse partidului prezidential Fatah, condus de Mahmoud Abbas, partidul Hamas,a carui platforma principala este jihadul impotriva statului Israel, castiga tot mai multi simpatizanti in randul populatiei.

Asadar, Ministerul israelian al Apararii isi justifica prezenta in Cisiordania ca pe o modalitate de aparare si mentinere a pacii. Prima oprire a fost la Betleem, la 10 kilometri sud-est de Ierusalim. Daca cineva e atat de naiv incat sa-si imagineze Betleemul prin prisma imaginilor bucolice din felicitarile de Craciun cu scena Nasterii Domnului, ei bine, acela se inseala, caci, ajungand aici, va avea marea surpriza sa dea peste un oras arab in toate cele. Cladiri lipite una de alta de-a lungul strazilor inguste, iar in fata lor tarabe cu de toate, de la imbracaminte la rechizite si de la baclavale la carne de miel. Dupa ce am strabatut cativa kilometri prin bazar (souq), am ajuns, intr-un final, la Biserica Nasterii Domnului, construita pe locul ieslei unde s-a nascut pruncul Iisus. E un edificiu modest, din grinzi de lemn. Slujba de duminica se tine intr-o grota sub pamant, de catre preoti arabi crestini ortodocsi, in limba araba. In afara de mine, mai sunt cativa turisti, majoritatea italieni si greci, dar nu multi, fiindca lumea nu prea se-ncumeta sa se aventureze pe meleagurile astea.

FACTS

Gastronomie mediteraneana cu aroma de Levant
La intersectia dintre bulevardele Ben Gurion si Dizengoff, ne-am asezat la o terasa cu specific arab, unde amandoi am plescait de placere in fata unei portii de humus cu falafel si salata fatoush. La urma urmei, foamea nu cunoaste bariere politice si religioase, toate cele trei mari religii monoteiste reprezentate aici declarandu-se pe deplin satisfacute in urma schimbului intercultural realizat. Bucataria israeliana, in mare masura asemanatoare cu cea araba, are specific mediteranean, fiind bazata pe legume si plante aromate, ulei de masline, carne de peste, pui si vita. Desi religia interzice, printre altele, carnea de porc si fructele de mare, tanara generatie trece cu mai multa lejeritate peste canoane, asa incat asemenea preparate pot fi intalnite la tot pasul.

O istorie in date
Palestina este denumirea data de imparatul roman Hadrian teritoriului cuprins intre Marea Mediterana, Marea Rosie si raul Iordan, locuit de-a lungul timpului atat de israeliti, cat si de filisteni si de alte neamuri. Cele mai multe evenimente evocate de Vechiul si Noul Testament s-au intamplat aici.

1020 i.e.n. – Regele Saul realizeaza Uniunea Regatelor Israeliene, compusa din Iuda si Israel. La vest, pe malul Mediteranei, se afla cetatile filistene Gaza, Askelon si Ashdod.
1000 i.e.n. – Regele David stabileste capitala Regatelor la Ierusalim, iar regele Solomon, fiul sau, construieste Primul Templu pe locul unde se credea ca Dumnezeu a implinit facerea lumii.
586 i.e.n. – Babilonienii condusi de Nabucodonosor distrug Templul si ii deporteaza pe israeliti in Babilon.
538 i.e.n. – Odata cu extinderea Imperiului Persan, israelitii se intorc in Palestina si construiesc cel de-al Doilea Templu.
333 i.e.n. – Palestina e cucerita de Alexandru cel Mare.
63 i.e.n. – incepe stapanirea romana, pe parcursul careia crestinii cred ca a trait Iisus.
70 e.n. – Romanii distrug cel de-al Doilea Templu si ii izgonesc pe israeliti din Palestina. Ramane in picioare doar zidul vestic, cunoscut azi drept Zidul Plangerii.
330 - imparatul Constantin instaureaza in Imperiul Bizantin religia crestina. Nazaretul, Betleemul si Ierusalimul devin orase sfinte ale acestui imperiu.
638 – Odata cu trecerea la islamism a popoarelor arabe, Palestina devine califat.
1099 – Cavalerii Templieri pun stapanire pe orasele sfinte.
1270 – Incepe dominatia mamelucilor, in timpul careia sunt distruse numeroase constructii crestine.
1516 – Pana la sfarsitul primului Razboi Mondial, Palestina devine provincie a Imperiului Otoman.
1920 – Se instaureaza Mandatul Britanic pentru Palestina, de-a lungul caruia se intetesc valurile de emigranti evrei, impinse aici de curentul antisemit din Europa.
1948 – Se proclama independenta statului Israel, pe o suprafata de 55% din Palestina, dupa ce planul de partitie al Natiunilor Unite este ignorat de populatia araba. Fasia Gaza este preluata de Egipt, Cisiordania – de Iordania, iar inaltimile Golan – de Siria.
1967 – Are loc Razboiul de 6 Zile, Israelul fiind atacat de catre statele din jurul sau. in urma conflictului, acesta anexeaza Peninsula Sinai, Gaza, Cisiordania si inaltimile Golan.
1982 – Israelul cedeaza Egiptului Peninsula Sinai, in urma Tratatului de Pace din 1979.
1993 – Se semneaza Acordul de la Oslo, prin care Israelul se angajeaza sa renunte la Gaza si Cisiordania, creand premisele viitorului stat Palestina.
2005 – Are loc retragerea unilaterala din Gaza, teritoriu aflat actualmente sub jurisdictia Autoritatii Palestiniene.

Foto: Shutterstock, Red Dot, Northfoto