Sri Lanka si India- ultimul episod

In inima desertului Thar, cetatea Jaisalmer a fost ridicata de catre printul Jaisal in 1156, pe ruta caravanelor care transportau mirodenii si matase catre Egipt, Persia si Asia Centrala. In bataia soarelui, fortul, construit din sandstone, un tip de gresie, are culoarea desertului inconjurator. In Jaisalmer locuiesc, in mici palate cu sculpturi asemenea unor dantele fine, aproximativ cinci sute de oameni, in timp ce pe strazile inguste traiesc probabil tot atatea vaci sfinte.

In Jodhpur, Orasul Albastru (culoarea caselor brahmanilor), fortul este mai putin bine pastrat, dar e la fel de impresionant. Aici am zabovit mai mult decat fusese planuit. Gabi s-a imbolnavit in urma unei greseli de calator incepator. Familia care ne-a gazduit ne-a ingrijit cu un devotament incredibil, iar la sfarsitul perioadei eram aproape de-ai casei. Am avut ocazia sa urmarim indeaproape viata unei familii indiene din clasa de mijloc, sa stam indelung de vorba cu fiecare membru al ei in parte si am gasit astfel raspuns la multe dintre intrebarile acumulate pe parcurs. La plecare, am primit invitatie la nunta celui de-al doilea fiu, nunta indiana de doua mii de apropiati (desigur, aranjata de parinti, mirii vazandu-se doar o data, dupa stabilirea datei nuntii), dar, din pacate, nu am putut-o onora.

Pe urmele Beatles-ilor
Despre Rishikesh s-a scris mult in Vest, atunci cand Beatles s-au hotarat, in anul 1968, sa se retraga aici pentru a practica yoga, dupa care s-au intors acasa cu The White Album. Rishikesh este asezat la poalele muntilor Himalaya, pe malul Gangelui, raul sfant al hindusilor. Intreaga zona este cunoscuta pentru inalta sa spiritualitate, pentru centrele sale de yoga si de meditatie. Aici vin pelerini hindusi din intreaga Indie pentru a aduce jertfe in temple si a se purifica in apa sfanta. India este o tara care vibreaza si in care hinduismul, practicat de 80% dintre indieni, e mai mult decat o credinta: este un mod de viata.

…si acum, la sfarsit?
La intrebarea „Unde v-a placut cel mai mult“ nu am vreun raspuns si nici nu caut unul. Am insa o neliniste: daca zana buna ar veni si mi-ar spune ca maine pot pleca intr-o tara dintre cele parcurse, nu stiu unde mi-as dori sa merg mai intai.

Am atins scopul calatoriei noastre: ne-am intors cu bine acasa, la ai nostri. Si ne-am intors bogati. Am invatat sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin, sa apreciem ceea ce avem, sa fim mai modesti (aici mai avem de invatat), sa respectam oamenii in diversitatea lor. Si sa ne privim tara cu mandrie si ingaduinta. Am adus cu noi povesti, imagini si chipuri care invie in fiecare seara, la granita cu somnul, cand gandurile alearga liber si incalzesc sufletul. Calatoria aceasta ne-a intarit, ne-a apropiat si, spre disperarea parintilor, ne-a deschis lumea si dorinta de a o cunoaste. Trebuie doar sa avem grija ce ne dorim. Pentru ca se indeplineste.