Prima pagină Cultura

Haremul – Inchisoarea placerilor

Nicu Parlog | 09.30.2008 | ● Vizualizări: 16589
Haremul – Inchisoarea placerilor     no tags + zoom
Galerie foto (1)

Chiar daca, cel mai adesea, asociem haremul cu cea mai mare dovada istorica a exploatarii femeilor de catre barbati, o simpla privire asupra subiectului dezvaluie o adevarata institutie social-politica, un Univers inchis in sine cu legi si cutume proprii. Fascinant la prima vedere, exotic prin definitie si tragic in esenta, haremul a ramas totusi una dintre cele mai negre pagini ale istoriei si civilizatiei umane…

De la haremul de pestera la primele rezervatii de femei

Haremul este in prezent asul din maneca feministelor cand aduc, inevitabil, vorba despre mult trambitata exploatare a femeilor de catre barbati. Antropologii si etologii fac trimiteri la harem pentru a sublinia natura poligama a speciei Homo sapiens sapiens, in timp ce curentele antiislamice, aflata la mare moda in prezent, il situeaza in avarganda cruciadei lor mediatice. Intr-o astfel de situatie ne intrebam pe buna dreptate unde este adevarul ? Si mai ales cine sunt vinovatii? Dar daca nu sunt vinovati? Sau totul este un joc absurd si neinteles in care situatiile istorice, framantarile sociale si insasi natura interioara a oamenilor sunt actorii principali care au creat si mentinut acesta adevarata institutie ?

Haremul a poposit de-a lungul timpului nu doar in societatea musulmana, ci si in cea crestina, tribala, persana, ebraica, egipteana si chineza. Vis din subconstientul oricarui barbat si cosmar al oricarei femei, haremul exista si in prezent in cadrul unor triburi africane sau in palatele potentatilor multimilionari arabi.

Ultimele studii ale unor autori de prestigiu, precum Rufus C. Camphausen, Deena Metzger, Alan Ramsdale, Peter Redgrove si Alice Stockham, aduc noi informatii, unele nebanuite si inedited, despre aparitia si dezvoltarea acestui fenomen. Astfel, conform descoperirilor acestora, haremul si-ar avea originea in perioade ale istoriei mult mai vechi decat des pomenita civilizatie musulmana cu care haremul este cel mai adesea asociat. Fenomenul nu este deloc unul nou. Haremul clasic a devenit, acum circa 1000 de ani, nimic altceva decat versiunea adaptata timpurilor a templelor mai vechi unde era practicata asa numita “Prostitutie sacra”, in care adeptii zeului/zeitei, primeau servicii sexuale din partea preoteselor, ca o confirmare a faptului ca jertfa si darurile sale au fost primite de zeitate. Cel putin in zona Mediteranei si in lumea musulmana, islamul s-a suprapus peste acest obicei si l-a transformat si adaptat conform principiilor sale. In China si in ale parti ale lumii, haremul avea origini diferite insa functiona dupa legi asemanatoare celor din Arabia sau Imperiul Otoman.

Inca de cand oamenii traiau in pesteri, instinctul proprietatii era omniprezent. Daca l-a inceput s-a concretizat in “sulita si ghioaga mea”, “mamutul meu”, pestera mea”, “blanurile mele”, in scurt timp femeile cele mai tinere si frumoase din fiecare comunitate a triburilor de oameni primitivi, au fost incadrate in categoria “bunuri datatoare de placeri, pentru uz strict personal”. Chiar si in acele vremuri, cand societatile umane erau matriarhale, masculul alfa, razboinic si vanator, avea dreptul de a-si alege cele mai atragatoare femei. Dupa cum presupun arheologii francezi, cand femeile din propriul trib nu mai pareau atragatoare, oamenii pesterilor faceau incursiuni pentru a rapi femei straine din alte pesteri. Cum omul nu a evolutat prea mult din acest punct de vedere, situatia a devenit o regula odata cu aparitia poligamiei. De fapt, poligamia a fost piatra de capatai pe care s-au asezat haremurile de-a lungul istoriei.

Evul Mediu vine insa cu cifre incredibile la capitolul numar de sotii sau concubine ale puternicilor vremii. De departe se distinge regele hindus Tamba, cel care a domnit in Varanasi acum mai bine de 2 400 ani. In palatele lui Tamba traiau nu mai putin de 16 000 de neveste…Cronicile hinduse amintesc ca regele Tamba obisnuia sa-si trateze oaspetii cu care 3-4 neveste pe noapte. Stapana acestei armate de femei era Sussondi, sotia pe care regele Tamba o aprecia pentru inclinatia ei pentru jocurile de noroc…In urma cu doar 160 de ani regele Mongkut al Thailandei ajunge sa construiasca un adevarat orasel pentru cele 9 000 de sotii si concubine, despre care sursele istorice ne spun ca aglomerasera palatul regal intr-atat de mult incat functionarii si ministrii ajunsesera sa doarma pe jos!

Hanul mongol Kublai (1215-1294) nu se lasa nici el mai prejos si, pe langa jumatate din Asia, temutul han pastorea peste 7 000 de concubine chinezoaice mongole, persane, hinduse, turcoice si rusoaice. Kublai era, totusi, nemultumit de ele, astfel incat la fiecare doi ani, isi inlocuia concubinele cu fete tinere, neatinse. In ciuda tendintelor istoricilor contemporani de a-l prezenta pe Alexandru Macedon drept un homosexual notoriu, marele cuceritor al Antichitatii intretinea pentru uz propriu nu mai putin de 3 000 de sclave care, pentru a fi admise in patul macedoneanului, erau supuse unor adevarate teste de maiestrie si abilitate sexuala. Cel mai mare cuceritor mogul, Akbar (1542-1605), a avut atat de multe sotii si concubine in timpul domniei sale asupra Indiei incat istoricii, pur si simplu, le-au uitat numarul.

Gardienii fara de barbatie

Pentru a supreveghea, pazi si administra o asemenea adunatura de femei selectate strict pe criterii fizico-sexuale, suveranii vremii s-au gandit la crearea unui fel de barbati care sa nu fie chiar barbati…Marii cuceritori erau extrem de gelosi si nu ar fi acceptat ca un alt barbat in afara de ei sa atenteze in vreun fel la colectia lor personala de frumuseti. Astfel a aparut pe scena istoriei omenirii, poate cel mai tragic-comic personaj al acesteia… Eunucul

Primii care au castrat barbatii in scopul deliberat de a-i transforma in eunuci au fost vechii sumerieni, dupa cum certifica o iscriptie descoperita in orasul sumerian Lagash. Termenul de eunuc provine, insa, din greaca veche si semnifica “pazitorul dormitorului”. Originea eunucilor in cadrul haremurilor nu vine nici ea de la musulmani, ci din Imperiul Bizantin. In cadrul curtii imperiale a Bizantului activau multi astfel de eunuci angajati in functii administrative si comerciale. Chiar imparatul Constantin, cel care a adoptat crestinismul drept religia oficiala in Imperiul Roman, era inconjurat de eunuci plasati in posturi si functii inalte la curtea sa. Dupa ce cuceritorii musulmani de origine araba au cotropit provinciile din est ale bizantinilor si au intrat in contact cu eunucii, acestia si-au trait perioada de aur in cadrul haremurilor arabilor si ulterior ale turcilor.

Istoria sumbra a omenirii cunoaste mai multe tipuri de castrare. Acolo unde castrarea nu era folosita drept o pedeapsa sau o mutilare a dusmanilor in timpul bataliilor si dupa acestea, ea aparea sub doua forme. Prima avea ca scop taiarea testiculelor si era cel mai comun procedeu folosit pentru eunucii din Roma, Persia si Arabia. Cealalta forma, denumita “marele sigiliu sacru”, era adesea folosita de secte cu motivatie religioasa sau drept pedeapsa pentru viol. In acesta varianta atat testicuele cat si penisul erau retezate. Unii imparati chinezi ordonau totusi taierea penisului si lasarea testicuelelor neatinse, sau extirparea unui singur testicul. De-a lungul timpului, lipsiti de propria sexualitate, eunucii si-au gasit refugiul in intrigi, politica, specula, administratie, ajungand uneori sa fie cei care conduceau Imperiul Otoman din umbra, alaturi de sultane, primele femei din ierarhia feminina a haremului.

Haremurile imparatilor chinezi

In China antica si medievala, imparatii erau tributari legilor si conceptelor daoismului. Conform practicilor religioase ale acestei cai spirituale, barbatii sunt intruparea energiei Yang a Universului, iar femeile intruchipeaza energia Yin. Fiind de sex masculin, imparatul era intruchiparea energiei Yang a tuturor barbatilor chinezi, prin urmare imparatul merita cat mai multe femei in stare sa-i contrabalanseze uriasa sa energie masculina…Ajutati de o comisie de maestri in secretele sexualitatatii daoiste, toti imparatii chinezi aveau pe parcursul vietii minim 3 000 de concubine. De fapt, pentru ele si pentru eunucii care le pazeau a fost construit Orasul Interzis! Imparatii Chinei dispuneau de o sotie oficiala. Aceasta purta titlul oficial de imparateasa. Urmau apoi trei prime concubine, noua sotii de rang secund, doua concubine de rangul trei si 81 de ranguri mai mici. In afara acestora, in harem intrau sclavele primite drept ofranda sau capturate in batalii. Numarul lor era nelimitat…

In mod interesant, in China, cei mai multi eunuci nu erau prizonieri de razboi sau tradatori degradati din drepturi cum se intampla in lumea musulmana, ci proveneau din familii nobile, care veneau de mana cu proprii copii spre castrarea acestora. Nobilii chinezi vedeau aici o ocazie pentru o cariera diplomatica pentru fiii lor sau o oportunitate fara precedent de imbogatire, tinand cont ca eunucii erau administratorii intregului tezaur imperial chinez. Unii dintre ei deveneau atat de bogati si influenti incat isi depaseau in putere insasi imparatii. Astfel, eunucul Wei Zhongxian a ajuns sa conduca, literalmente, intreaga China, dupa ce l-a inchis pe imparat, pana la sfarsitul vietii sale, in propriul harem. Un alt eunuc, Zheng He, a devenit cel mai mare amiral din istorie, descoperind se pare, America, cu mult timp inainte de Columb.

Frumusetile de sub lacat

Originea femeilor din haremurile turcesti era variata. In palatul Topkapi, care a slujit de secole drept resedinta a haremurilor sultanilor otomani, se aflau femei din toate colturile lumii. Majoritatea erau rapite, primite drept cadou, sau capturate din tarile vecine: Grecia, Serbia, Bulgaria, Tarile Romane, Cerchezia, Georgia, Ungaria, Persia. Pe langa aceasta categorie, existau femeile primite cadou din tari indepartate precum Rusia, Spania, Italia, Franta, Arabia, China, India, Africa Neagra. Inainte de construirea palatului Topkapi de catre cuceritorul Bizantului, Mehmet al II-lea, cadanele sultanilor turci traiau in jurul acestora in cladirile administrative, si-i urmau in campanile militare in niste carute speciale. Istoricii noteaza ca multe astfel de cadane erau furate din carute de dusmanii turcilor, cand acestia isi deplasau armatele prin tari straine…

Hrisoavele vremii apuca sa noteze ca femeile cele mai frumoase din harem erau sclavele capturate in Caucaz si din Tarile Romane. Frumusetea unei astfel de roabe era un subiect sensibil. Pentru turci, o femeie era frumoasa doar daca era neaparat grasa. Astfel, turcii cautau sa rapeasca cele mai frumoase femei care erau supuse apoi unui adevarat regim de ingrasare fortata pentru a corespunde regulilor de frumusete otomane. Prin urmare, femeile nu erau doar spalate, epilate, parfumate si pictate cu henna pe pleoape si in partile intime, ci erau ingrasate la propriu. Armata de eunuci le forta sa manance zilnic, cantitati enorme de rahat, miere, alune, fistic, orez, si unt…Rarii ambasadori straini care au avut privilegiul de a le vedea le-au descris ca pe niste “tristi munti de grasime”.

Tinerele fete, unele niste copile la data aducerii lor in harem erau convertite obligatoriu la Islam, fiind obligate sa devina musulmane. Cele cere se opuneau erau torturate de femeile din familia sultanului pana cand, din cauza groazei si durerii, acceptau religia lui Mahomed. Despre cele mai indaratnice si rebele cadane, istoria a apucat sa retina ca erau aruncate ienicerilor…

Serai, Harem, Exces, Levant…

Cuvantul harem vine direct din limba araba, de la termenul de haram, care insemna “interzis”, “de neatins”. Ghidati de acest precept, sultanii le-au reprimat orice forma de sexualitate cadanelor, exceptand fireste actele sexuale, mai bine zis violurile, al caror protagonist era chiar el, sultanul. Erau cazuri cand, datorita numarului prea mare de cadane, unele dintre ele imbatraneau si mureau in harem fiind inca virgine, sultanul neavand, literalmente, timp de ele, sau uitandu-le numele si infatisarea. Prin traditie, sefa peste cadane si eunuci era mama sultanului sau prima sa sotie care avea titlul de sultana.

Spre sfarsitul secolului 16, rolul sultanilor turci in conducerea si administrarea intinsului Imperiu Otoman a inceput sa se estompeze. Puterea temutilor sultani otomani incepea sa se scurga incet-incet in doua directii. Astfel, corpul ienicerilor si haremul devin adevaratii stapani ai imperiului. Tonul l-a dat nimeni alta decat cadana Roxelana, o sclava rusoaica, care prin ambitie si cruzime ajunge sotia favorita a puternicului suveran Soliman Magnificul. Aceasta femeie apriga a ajuns, de fapt, adevaratul conducator din umbra al Imperiului Otoman la perioada sa de apogeu. Acest fapt, nemaiintalnit pana atunci, a fost posibil datorita intrigilor Roxelanei care au dus la instalarea in postul de mare vizir a favoritului ei Ibrahim Pasa. Batran, bolnav si plictisit deja de o viata in care facuse absolut tot ce-si doreste, Soliman Magnificul accepta fara a se gandi prea mult toate doleantele Roxelanei. Intrigile cadanei rusoaice nu se opresc aici. Vazand ca, odata ajuns mare vizir, Ibrahim Pasa nu-i mai respecta ordinele si dorintele, face in asa fel incat Soliman sa-l execute. Alti viziri care au facut imprudenta de a-i atrage atentia sultanului ca niciodata o femeie nu mai daduse ordine in Imperiu, s-au trezit la randul lor inlaturati din functii. Roxelana nu se lasa pana nu-si instaureaza fiul preferat, pe Mehmet, drept succesor al sultanului. Cum Mehmet moare de tanar, in locul sau va domni alt fiu al Roxelanei, Selim, poreclit “cel betiv” datorita atractiei sale pentru bauturile tari.

Cu atatea sotii si cadane, sultanii aveau sute de copii, evident toti acestia avand mame diferite. In randul copiilor, concurenta de a ajunge sultan era acerba inca de la cele mai fragede varste. Se detaseaza ca exemplu concludent destinul celui mai cunoscut copil ai haremului, sultanul Mehmet al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Mehmet a fost unul dintre nenumaratii copii ai sultanului Murad al II-lea. De mic se datasease prin inteligenta, ambitie si cruzime. La tinerete, deja isi ucidea toti fratii si urca pe tron. In schimb, multi sultani au fost mai inclinati spre placerile carnale, decat spre politica si campanii militare. Cel mai clar exemplu apare in persoana sultanului Murad al III-lea. Murad era un adevarat obsedat sexual, nefiind interesat decat daca i se aducea o cadana noua. In tot acest rastimp, Imperiul Otoman incepea sa decada, sultanul fiind refractar la adevaratele probleme care au declansat sfarsitul celui mai temut imperiu musulman.

Totul a rams istorie in Istanbul. Cand si cand, localnicii afirma ca in holurile palatului Topkapi mai rasuna inca bocetele si plansetele miilor de femei care au trait intre aceste ziduri...

 

Revino zilnic pe Descopera.ro pentru cele mai interesante articole!

 

Citeste si alte articole corelate:

Copiii lui Allah - Ienicerii

Cine a descoperit, de fapt, America?