Copiii nu uită cum i-ai făcut să se simtă. Lecțiile unui psiholog despre maturitatea emoțională a părinților

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În timpul pandemiei, o carte de dezvoltare personală cu un titlu deloc spectaculos (Adult Children of Emotionally Immature Parents) a devenit virală pe rețelele sociale. Deși fusese publicată cu cinci ani în urmă, milioane de oameni s-au regăsit: copii crescuți de părinți impulsivi, indisponibili emoțional, lipsiți de empatie sau absorbiți de propriile probleme. Autoarea, psihologul Lindsay C. Gibson, susține că mulți dintre acești adulți funcționează emoțional la nivelul unui copil de patru-cinci ani.

Noua sa carte, How to Raise an Emotionally Mature Child, se adresează exact celor care nu vor să repete aceleași tipare cu propriii copii.

• O nouă teorie ar putea rezolva, în sfârșit, paradoxul găurilor negre
• De ce creierul continuă să se gândească la oameni pe care nu i-ai mai văzut de…

„Dacă ai avut un părinte imatur emoțional, asta nu înseamnă că ești condamnat. Probabil ai învățat anumite comportamente nesănătoase, dar diferența este că, dacă ai suficientă maturitate emoțională, le vei observa și te vor deranja”, spune Gibson.

Pentru Gibson, primul pas esențial este ca părinții să înțeleagă că un copil este „o persoană reală pe interior”.

„Copiii sunt sensibili, conștienți și simt lucrurile la fel de intens ca adulții. Avem tendința să credem că ei nu resimt umilința sau rușinea, că putem spune și face orice și tot ne vor iubi. Dar ceea ce le facem se înregistrează emoțional”, explică ea, potrivit The Guardian.

Psihologul insistă că nu este niciodată prea târziu pentru a repara relația cu un copil, chiar și în adolescență.

În carte, Gibson oferă exemplul unei mame care și-a cerut scuze fiicei sale pentru severitatea excesivă din perioada în care încerca să o învețe să folosească olița.

Gibson subliniază că ideea nu este perfecțiunea parentală: „Nu trebuie să fii un părinte perfect. Există conceptul de părinte suficient de bun.”

Important este modul în care răspundem copiilor, mai ales în momentele dificile. Un părinte conectat emoțional poate ridica tonul, dar observă durerea copilului și revine ulterior cu scuze și explicații.

Semnul cel mai clar că un copil se dezvoltă sănătos emoțional?

„Să nu-și piardă lumina. Să aibă bucurie, empatie și capacitatea de a reflecta asupra propriului comportament. Dacă un copil poate veni singur să-și ceară scuze, este deja pe drumul maturității emoționale”, spune Gibson.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce costă atât de mult ședințele de psihoterapie și unde pot găsi oamenii ajutor gratuit sau la preț redus?

De ce muzica agresivă îi calmează pe unii oameni. Ce spun psihologii despre metal, furie și anxietate

Scanările cerebrale dezvăluie o diferență șocantă între psihopați și oamenii normali

Psihologii explică de ce oamenii simt nevoia să se filmeze și să-și facă poze în continuu