Graffiti şi artă stradală – de la origini până la primul festival din România

• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice
• Au început lucrările de restaurare a Cazinoului din Constanţa după 7 ani de chin birocratic

Ce înseamnă graffiti

Cu răbdarea cuvenită unei plimbări şi cu atenţia potrivită curiozităţii, oricine va descoperi într-un oraş graffiti-uri cu cele mai diferite forme, conţinuturi şi culori. Unde să fie aruncată privirea, mai bine? Spre faţadele impecabile ale clădirilor istorice, spre gardurile din cărămidă ale parcurilor, spre coşurile de gunoi nou vopsite, spre afişele de spectacole, spre pereţii dărămaţi ai caselor ori spre zidurile abandonate în uitare şi neglijenţă. Mai zăreşti mâzgăleli colorate pe cutiile poştale de la porţi, pe vagoanele de tramvai, pe partea laterală a vreunei remorci sau pe soclul unei statui din parc. Atunci când proprietarii şi municipalitatea nu şi-au exprimat acordul pentru realizarea vreunor inscripţii ori desene într-un spaţiu public, se vorbeşte despre graffiti (graphein – a scrie, în limba greacă; graffiato – zgâriat, în limba italiană). Caracterul lor este, aşadar, unul illicit. Nu poate să placă o înjurătură scrisă în grabă pe un perete sau pe o vitrină şi nici un proprietar nu ar fi de acord cu o caricatură nereuşită, trasată din senin pe zidul casei lui. Însă graffiti-urile apar neîncetat, ca inscripţii ori desene scrijelite, zgâriate şi vopsite. Instrumentele sunt diverse: obiecte ascuţite, markere, sprayuri, pensule, creioane, crete, cărbuni, de fapt, orice obiect care poate lăsa o urmă vizibilă ori o dâră de culoare.

Graffiti-ul este extrem de divers fiindcă are legătură directă cu creativitatea umană. Prin el, se fac declaraţii de dragoste, se transmit mesaje sociale şi politice, se laudă şi se înjură, se face campanie electorală, se încurajează echipe, se blamează personaje publice, se exprimă sentimente şi se recunoaşte o apartenenţă socială. Se face aşa astăzi, precum se făcea cu mii de ani în urmă. Nu au fost scutite de graffiti Roma antică, Pompei-ul bogat ori oraşul mayaş Tikal din Guatemala. De când au învăţat să folosească instrumente scripturale, anonimii au găsit de cuviinţă să se exprime prin graffiti şi să vandalizeze astfel diferite obiecte ori spaţii comune ale colectivităţii.

Dar nu întotdeauna graffiti-ul este menit să distrugă, să jignească şi să stârnească oprobiul public. Atunci când paragina şi nepăsarea lasă cicatrici pe faţa oraşului, desenele clocotinde de imaginaţie estompează urâţenia pereţilor scorojiţi, a ruinelor nefaste, a caselor abandonate şi a cimentului cenuşiu. Personaje imaginare, scrisuri alambicate, poveşti suprarealiste şi texte inspirate vor acoperi zidurile anoste şi neglijate, ajutându-le să semene cu nişte care alegorice urbane, încremenite în spectacolul cotidianului. Ochiul privitorului se va bucura, iar gândul lui va încerca să prindă în lasou mesajul artistic şi complet al celui care, iubind oraşul şi frumosul, trasmite nevoia urbanului de renovare, decorare, construire ori restaurare. Viziunea asupra graffiti-ului care trezeşte emoţie estetică se schimbă radical şi trimite spre artă. De data aceasta, o artă stradală cu un puternic mesaj social.

Graffiti şi artă stradală

Graffiti-ul modern îşi are începuturile în anii 1920, când metroul din New York a fost acoperit cu desene şi inscripţii, realizate de artiştii găştilor de cartier. În timp, directa legătură dintre cultura hip-hop şi graffiti s-a păstrat nealterată. În marile centre urbane ale lumii, zonele sărace şi mizere au devenit scena mesajelor politice şi sociale transpuse pe ziduri şi clădiri. Şi, concomitent, au dat şi artişti grafferi talentaţi, pentru care unele galerii de artă şi-au deschis larg porţile. Graffiti de pe stradă (realizat cu acceptul proprietarului clădirii sau chiar la cererea acestuia) putea să fie recunoscut drept o lucrare de artă, cu o durată limitată, ce-i drept. Şi astfel, se transforma, din graffiti în artă stradală. Dezbaterile teoretice pe această temă sunt încă în plină desfăşurare.

Festival de street-art la Timişoara

După un model european deja consacrat, la Timişoara s-a organizat în toamna lui 2011 Festivalul Internaţional de Graffiti, dând posibilitatea graffer-ilor români şi străini să creeze liber, sub semnul legalităţii (cu consimţământul autorităţilor locale). În locaţii bine stabilite, graffiti au acoperit artistic panouri speciale, ziduri de instituţii, clădiri private şi alte spaţii publice avide de culoare şi forme. În afara străzii, în sălile Facultăţii de Arte şi Design, specialiştii, profesorii, studenţii şi grafferii s-au întâlnit pentru dezbateri. Festivalul a fost un succes, promovând şi încurajând arta stradală. Artiştii au lucrat sub privirile admirative ale publicului, care la rândul lui şi-a încercat măiestria, folosind sprayuri colorate ca instrumente şi tricouri albe pentru fundal.

Anul acesta, din 9 până în 13 septembrie, Timişoara va fi (din nou) oraşul artei stradale, punând iar sub semnul întrebării noţiunea de graffiti şi impactul ei social. S-au găsit alte locaţii potrivite pentru a sta sub jeturile de vopseluri speciale, la îndemâna imaginaţiei artistice a şi mai multor grafferi. La final, oraşul va câştiga câteva peisaje îndrăzneţe şi pline de prospeţime, uitând repede de goliciunea zidurilor şi de amărăciunea betoanelor. Cei care se vor plimba prin Timişoara vor simţi că au beneficiat din plin de gratuitatea accesului într-o expoziţie uriaşă, cu tematică citadină.

Organizatorii Festivalului Internaţional de Street-Art 2012 şi-au propus nu doar revitalizarea estetică a unei părţi de oraş, ci şi înţelegerea de către comunitate a rolului artei stradale. Mai mult, se va lua în discuţie chiar un cod al artiştilor grafferi, încercându-se diminuarea fenomenului ilegal de graffiti şi dezvoltarea artei stradale, aşa cum este ea înţeleasă în acest moment. Un demers dificil, dar nu imposibil pentru un oraş ca Timişoara, oricând dispus să accepte provocări din cele mai diverse.

Festivalul Internaţional Graffiti 2011

– a fost primul festival de acest gen organizat în România

– cele 100 de locaţii din Timişoara au însumat peste 3000 m² de suprafaţă pregătită pentru a fi pictată şi inscripţionată

– cei 73 de grafferi (patru elveţieni, trei germani şi 66 de români) au conceput şi realizat peste 100 de lucrări, folosind 2000 de tuburi de spray

– urmează conceptul „Timişoara Open Art City”, iniţiat pentru promovarea culturală a oraşului.

Pentru alte detalii, sunt utile:

http://fig2011.enduromania.net

http://www.facebook.com/groups/timisoara.graffiti/

http://www.facebook.com/Timisartfest

Fotografii realizate de Sergiu Morariu