Sfântu Gheorghe – satul staţiune din Delta Dunãrii

Situat la aproximativ 70 de kilometri de Tulcea (în linie dreaptă), Sfântu Gheorghe poartă numele celui mai vechi braţ al Dunării, adăpostind în jur de 1000 de locuitori.  Aici, casele modeste, biserica şi uliţele contrastează din ce în ce mai mult în ultimul timp cu noile facilităţi ale satului devenit încet, încet, staţiune. Campingul, miniportul şi pensiunile luxuriante populează satul, punându-i pe gânduri pe săteni, care nu ştiu ce să aleagă dintre noile oportunităţi care vor veni împreună cu modernizarea localităţii şi autenticitatea Deltei, care rezistă încă în Sfântu Gheorghe.

• POVESTEA tristă a Transfăgărăşanului, „drumul dintre nori”, unul dintre cele mai frumoase din România
• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice

Orice vizită în Sfântu Gheorghe începe la debarcader, unde căruţele şi ‘titicarul’ îşi aşteaptă turiştii spre a-i conduce spre locurile de cazare. Mulţi aleg să se cazeze în centrul satului, bucurându-se astfel de ospitalitatea localnicilor. Mai mult, sătenii sunt cei care le pot face din vizita în Sfântu Gheorghe o vacanţă de neuitat: plimbările cu barca pe canalele Dunării, precum şi mâncarea tradiţională din peşte sunt două dintre atuurile Deltei, oferite într-un mod impecabil de localnici.

La fel de mulţi aleg campingul, căsuţele din lemn şi corturile fiind mai mult decât suficiente pentru o excursie reuşită în Deltă. Campingul păstrează o arhitectură specifică, fiecare căsuţă fiind construită din lemn, cu un acoperiş din stuf. Un alt avantaj al campingului este poziţionarea sa, acesta aflându-se chiar la marginea satului, fiind spaţiul de cazare cel mai apropiat de locul de vârsare a Dunării în Marea Neagră.

Sfântu Gheorghe atrage deasemenea prin una dintre ultimele plaje sălbatice din România. Cu o întindere de 14 kilometri, plaja adăposteşte, printre cearşafuri si colace, bovinele sătenilor venite să se adape, precum şi o populatie de câteva zeci de cai sălbatici care, împreună cu cei din pădurea Letea, sunt ultimii din specia lor în Europa.

O altă bogăţie a Deltei este marea diversitate de specii de păsări care populează şi zona din jurul satului Sfântu Gheorghe. O simplă plimbare cu barca pe canalele Dunării dezvăluie o privelişte liniştitoare, împânzită cu pelicani, pescăruşi, egrete, cormorani sau albatroşi. Cel mai bun moment pentru a admira înaripatele Deltei este dimineaţa, acestea îndepărtându-se pe parcursul zilei din cauza bărcilor care traversează apele Dunării.

Cel mai mare ţinut mlăştinos al Europei este unic şi prin marea întindere de stufăriş (una dintre cele mai mari din lume), alături de sălcii, papură, ferigi de apă, dar şi o mare populaţie de nuferi, localnicii chiar oferindu-le turiştilor plimbări cu barca numite ‘la nuferi’. Datorită vegetaţiei bogate, în zona Sfântu Gheorghe trăieşte şi o populaţie semnificativă de rate sălbatice, una dintre puţinele specii de păsări care pot fi vânate în zonă.

În momentul de faţă localitatea Sfântu Gheoghe trece printr-o transformare care ar putea schimba complet modul în care era cunoscută până acum. În ultimii ani, liniştea Deltei era clintită doar cu ocazia Festivalului de Film ‘Anonimul’, proiecţiile de filme desfăşurându-se pe perioada unei singure săptămani. Odată cu noile pensiuni apărute printre vechile case, noul miniport şi diversele banane şi ski jet-uri de la malul mării, Sfântu Gheorghe riscă să-şi piardă încet, încet, simplitatea pentru care este apreciat. Desigur, nevoia legată de aceste facilităţi este strâns legată şi de un nou val de turişti care au început în ultimii ani să prefere Sfăntu Gheorghe în dauna vacanţelor petrecute pe litoralul Mării Negre.

Modernizarea este o sabie cu două tăişuri, fapt recunoscut şi de săteni. Deşi apreciază Delta şi Sfântu Gheorghe mai mult decat oricine, aceştia acceptă faptul că modernizarea localităţii ar însemna o integrare şi mai puternica în circuitul turistic, aceasta ducând la mult mai mulţi turişti,  precum şi la o cerere mai mare şi mai diversă din partea acestora. Oamenii locului speră că şi locurile de muncă se vor înmulti, copiii lor nemaifiind nevoiţi astfel să părăseasca localitatea în speranta unui trai mai bun în Tulcea sau Brăila.

Până la o eventuală transformare a satului, Sfântu Gheorghe rămâne o variantă perfectă pentru cineva care caută un loc liniştit, departe de sunetul oraşului, departe de tehnologie, un loc unde sentimentul de libertate poate fi trăit la o intensitate puternică.