O teribilă boală a trecutului ameninţă Europa. „România, grad mare de risc”, anunţă experţii

Europa este surprinzător de vulnerabilă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat în 2002 că regiunea europeană, ce cuprinde 53 de ţări (din Portugalia până în Rusia), este liberă de poliomielită. De atunci, multe ţări au lăsat garda jos. Sistemele de supraveghere sunt de multe ori incomplete şi de o calitate proastă, iar rata suboptimă a vaccinărilor face ca multe ţări să fie susceptibile la epidemii ce pot izbucni de la un caz importat.

Situaţia este „un semnal de alarmă”, afirmă Marc Sprenger, directorul European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) din Stockholm. Date fiind slăbiciunile din sistemul de apărare european anti-poliomielită, volumul uriaş de călătorii între Europa şi Israel şi milioanele de refugiaţi care părăsesc Siria, ECDC crede că există un risc real de apariţie a unei epidemii în Uniunea Europeană. Statele membre privesc „extrem de serios” riscul importării acestei boli, subliniază Sprenger.

• Abuzul de alcool, diabetul și poluarea cresc riscul de Alzheimer și Parkinson
• Vânzările de lux ale grupului LVMH au depăşit exporturile agricole ale Franței

România prezintă un risc sporit, conform datelor OMS    (Ilustraţie: Nature)

Efortul de a eradica poliomielita a făcut paşi uriaşi de la lansarea, în 1988, a Global Polio Eradication Initiative. Atunci, 350.000 de copii erau paralizaţi anual în 125 de ţări. În ultimii 25 de ani, numărul cazurilor a fost redus cu mai mult de 99%, astfel că anul acesta s-au mai înregistrat doar 223 de cazuri. Poliomielita este endemică acum în doar trei ţări: Afghanistan, Nigeria şi Pakistan. Totuşi, încă mai au loc cazuri importate sporadice, mai ales în Africa, o epidemie făcând 174 de victime anul acesta în Somalia.

Ultima ameninţare a ieşit la iveală pe 19 octombrie, când Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a raportat un grup de cazuri de paralizie acută flască – un simptom clasic al poliomielitei – în Deir-ez-Zor, o regiune supusă conflictului situată în estul Siriei. Autorităţile naţionale au confirmat 2 cazuri de poliomielită, iar pe 29 octombrie Organizaţia Mondială a Sănătăţii a confirmat 10 cazuri. „Toată lumea a trecut la modul de reacţie contra epidemiilor”, a anunţat Oliver Rosenbauer, purtător de cuvânt al Global Polio Eradication Initiative din cadrul OMS.

Cazurile se datorează, cel mai probabil, reducerii masive a nivelului de imunizare a copiilor din Siria din cauza războiului aflat în desfăşurare. Deoarece de regulă tind să existe 200 de cazuri non-paralitice pentru fiecare caz paralitic, grupul descoperit „este cel mai probabil doar vârful aisbergului”, afirmă Sprenger. Rosenbauer afirmă că există un risc major ca boala să devină endemică în Siria.

Israelul se confruntă cu o situaţie diferită, dar îngrijorătoare la rândul său. Nivelul imunizării copiilor este ridicat, însă anul acesta a fost descoperit poliovirusul în apa uzată din mai multe oraşe din sudul Israelului. Virusul a fost detectat totodată pe Malul de Vest şi în Gaza. ECDC şi OMS estimează un risc mare de răspândire internaţională a poliovirusului din Israel, dată fiind circulaţia prelungită a virusului într-o zonă mare.

Israelul a identificat până acum 42 de persoane care răspândesc poliovirusul prin fecale. Niciuna dintre acestea nu prezenta simptomele paraliziei şi toate au fost vaccinate cu vaccin polio inactivat (VPI), ce este folosit în imunizările de rutină şi care protejează de toate tulpinile. Acest caz reprezintă prima dată când poliovirusul a fost descoperit fără cazuri clinice. Majoritatea ţărilor din UE folosesc VPI, iar dacă vor fi expuse la polio importat aceste ţări s-ar putea confrunta la rândul lor cu răspândirea silenţioasă a virusului în mediu, ceea ce ar pune sub ameninţare populaţiile nevaccinate, mai ales bebeluşii. VPI oferă un grad mare de protecţie individuală, dar oferă o imunitate intestinală redusă, ceea ce înseamnă că persoanele vaccinate ar putea răspândi virusul prin fecale. O alternativă o reprezintă vaccinul polio oral (VPO), o formă slăbită a virusului viu ce oferă protecţie intestinală puternică şi care previne răspândirea virusului prin fecale. VPO este folosit pentru vaccinări de masă şi pentru controlarea epidemiilor pentru că este eficient, ieftin şi uşor de administrat. Totuşi, în cazuri rare, VPO poate provoca poliomielită, motiv pentru care ţările fără poliomielită preferă să folosească VPI, care nu prezintă acest risc.

Pentru a opri transmiterea „tăcută” a virusului, Israelul a vaccinat VPO peste 890.000 de copii din luna august până acum, iar Siria a început să administreze VPO la 2,4 milioane de copii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNICEF plănuiesc o campanie de vaccinare în toate ţările învecinate. Apariţia poliomielitei „va avea implicaţii dincolo de Siria”, afirmă Rosenbauer.

Sistemele eficiente de monitorizare a apelor uzate din Israel au permis detectarea virusului înainte să apară vreun caz clinic, însă în Europa puţine ţări monitorizează apa de canal. De asemenea, mecanismele de detectare a cazurilor de paralizie acută flască sunt ineficiente. De aceea, Sprenger afirmă că există un risc real ca mai multe cazuri importate să nu fie detectate şi să se răspândească înainte să provoace epidemii. Europenii care sunt vaccinaţi ar fi protejaţi, însă în multe ţări, precum România, Ucraina şi chiar unele ţări mai bogate, rata vaccinării polio este suboptimă. Se estimează că până la 12 milioane de copii din ţările UE nu sunt vaccinaţi împotriva polio.

„Trebuie să îmbunătăţim supravegherea mediului şi să nu aşteptăm până avem un caz clinic de poliomielită”, concluzionează Sprenger.

Surse: Nature, Cantacuzino, Raport OMS [PDF]