Corpul uman se adaptează la radiaţii? Un nou studiu sugerează că este posibil

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aceşti medici au în hematii (globulele roşii din sânge) un nivel mai ridicat al unui antioxidant numit glutation, comparativ cu medicii care nu utilizează în mod regulat razele X. În plus, aceste celule ar putea fi capabile să se autodistrugă în măsură mai mare, ceea ce ar conferi o protecţie mai bună în cazul în care acestea s-ar transforma în celule canceroase.

Nu s-a clarificat încă dacă aceste schimbări ar putea fi benefice pe termen lung sau dacă ar putea reduce riscul medicilor de a avea cancer, susţine dr. Gian Luigi Russo, un cercetător de la Consiliul Naţional de Cercetare din Pisa, Italia.

Între timp, doctorii care lucrează în mod frecvent cu raze X ar trebui să fie atenţi la reducerea riscului de expunere la radiaţii, susţin cercetătorii.

Astfel, unii chirurgi cardiologi efectuează operaţii minim invazive asupra inimii şi folosesc razele X pentru a-i ghida în cursul intervenţiei. În timp ce pacientul primeşte cea mai mare doză de radiaţii, doctorul primeşte radiaţiile care au fost reflectate de corpul pacientului şi de pereţi.

Doza de radiaţii primită în cursul unei singure operaţii este mică, dar toate se adună. De-a lungul unui an de zile, un astfel de chirurg cardiolog este expus la o cantitate de radiaţii echivalentă cu 250 de radiografii toracice.

Russo şi colegii săi au analizat mostre de sânge de la 10 chirurgi cardiologi şi de la 10 asistenţi de laborator care nu au fost expuşi la radiaţii la locul lor de muncă.

În medie, chirurgii cardiologi au fost expuşi la 4 milisievert (mSV) de radiaţii ionizante annual; au fost întâlnite şi cazuri de expunere la 8 mSv, sau chiar mai mult. O persoană care trăieşte în Statele Unite primeşte aproximativ 3 mSv de radiaţii anual, provenite de la surse naturale.

Cercetătorii au concluzionat că aceşti medici s-ar fi adaptat la expunerea la radiaţii, explicându-se astfel nivelul ridicat al moleculelor numite specii reactive de oxigen (ROS). Aceste molecule pot deteriora ADN-ul doar dacă ajung în interiorul celulelor.

Chirurgii cardiologi au un nivel ridicat al moleculelor de ROS în plasma care înconjoară celulele sangvine, dar în interiorul celulelor, au niveluri normale de ROS – fenomen explicat prin faptul că celulele acestor medici produc mai mult glutation, care neutralizează ROS.

Studii suplimentare care să includă o gamă mai largă de persoane sunt necesare pentru a determina efectele pe termen lung a expunerii la radiaţii. Purtarea unor echipamente de protecţie, precum şorţuri căptuşite cu plumb, poate reduce doza de radiaţii pe care un medic o primeşte în timpul unei operaţii.

Sursa: Live Science