Oamenii de știință ar fi aflat, în sfârșit, de ce atmosfera Soarelui este mult mai fierbinte decât suprafața sa

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Praful solar ar putea influența modul în care strălucește coroana. Datele transmise de sonda Parker de la NASA sugerează că firele de praf cosmic încărcate electrostatic interacționează cu undele magnetice, transformând energia în căldură extremă.

Misterul modului în care coroana Soarelui (atmosfera sa exterioară) atinge temperaturi de milioane de grade ar putea avea o explicație surprinzătoare: praful cosmic care călătorește pe undele magnetice ce transportă plasmă prin vântul solar.

„Timp de decenii, cercetătorii s-au concentrat în principal pe modul în care electronii, ionii, câmpurile magnetice și undele de plasmă transportă și disipă energia în atmosfera solară”, a declarat cercetătorul principal Syed Ayaz, de la Universitatea Alabama din Huntsville. „Munca noastră adaugă un nou ingredient în această ecuație: firele de praf.”

Descoperirea a fost realizată cu ajutorul sondei Parker Solar Probe de la NASA, care a zburat mai aproape de Soare decât orice altă navă spațială, trecând prin coroană la o distanță de 6,1 milioane de kilometri, scrie Space.com.

În timp ce suprafața vizibilă a Soarelui are o temperatură de aproximativ 5.500 °C, coroana depășește un milion de grade. Din cauza densității extrem de reduse a plasmei din coroană, fotosfera o eclipsează complet în strălucire, motiv pentru care coroana poate fi văzută de pe Pământ doar în timpul unei eclipse totale de Soare.

Praful solar ar putea influența modul în care strălucește coroana

Sonda Parker nu are la bord un detector specializat pentru praf cosmic, deoarece până acum se credea că praful nu poate supraviețui mult timp la temperaturile extreme din apropierea Soarelui.

Cu toate acestea, instrumentul FIELDS de pe sondă (conceput pentru a măsura câmpurile electromagnetice) a înregistrat vârfuri neașteptate de tensiune.

Echipa condusă de Ayaz a stabilit că aceste anomalii sunt produse de nori de particule încărcate, creați atunci când particule minuscule de praf lovesc sonda la viteze foarte mari. Aceste granule de praf acumulează o sarcină electrostatică ce interacționează cu undele din câmpul electromagnetic solar, numite undele Alfvén.

Detectoare dedicate studiului prafului cosmic din proximitatea Soarelui

Cercetătorii indică două moduri opuse în care praful poate influența transferul de energie. Primul presupune că aceasta domină masa prafului. Aceasta oferă o inerție suplimentară plasmei, permițând energiei să călătorească pe distanțe mai mari în coroană înainte de a se disipa.

A doua variantă se referă la situația în care domină sarcina electrică a prafului. Interacțiunile dintre particulele din plasmă sunt intensificate, determinând eliberarea locală a energiei sub formă de căldură.

Echilibrul dintre aceste două efecte controlează unde și când este depozitată energia, ducând la creșterea dramatică a temperaturilor în anumite regiuni ale coroanei.

Descoperirea, publicată în The Astrophysical Journal, va obliga viitoarele misiuni solare să includă detectoare dedicate studiului prafului cosmic din proximitatea Soarelui.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat”: Cum ar putea supraviețui Terra după moartea Soarelui?

De ce NASA nu poate „pur și simplu” să arunce Stația Spațială Internațională înspre Soare ca să o distrugă?

Acum 2,5 milioane de ani, o stea a trecut atât de aproape de Soare încât ar fi declanșat o ploaie de comete

Cum ne pot afecta pielea primele raze de Soare de după iarnă?